În zilele de 13-14 octombrie chişinăuenii împreună cu cetăţenii din întreaga ţară celebrează Sărbătoarea Vinului şi a Hramul Oraşului Chişinău, sărbători care spun ceva despre cultura, unele caracteristici şi istoria poporului moldav (http://www.interlic.md/Diverse/2599.html). Însă, de fapt, dimineaţă, făcînd o plimbare prin Piaţa Marii Adunări Naţionale, m-am convins că, totuşi, accentul de Chișinăuieni nu este pus mai mult nu pe Hramul Oraşului “Naşterea Maicii Domnului”, ci pe celebrarea importanţei vinului şi a avantajului economic pe care îl poate avea acesta pentru bunăstarea ţării.
Întradevăr vinul este unul din cele mai răspîndite produse în Republica Moldova, încît populaţia poate să bea doar 5% din producţia vinicolă anuală, adică 95% trebuie să fie exportată. Însă reieşind din experienţa altor state, precum şi din experienţa dură a pieţelor de desfacere spre care a tins şi tinde Republica Moldova, putem deduce că vinul nu este nicidecum soluţia care ar scoate din sărăcia economia ţării noastre. Lucru pe care ar trebui conducerea Republicii Moldova să pună accent nu este întruchiparea vinului prin sărbători de acest gen ca soluţie la problemele socioeconomice, dar pe noile tendinţe şi tehnologiile informaţionale de ultima oră care domină eficiența şi profitabilitatea economiei mondiale. Poporul din Republica Moldova, pe lîngă faptul că are o cultură bine înrădăcinată a producţiei vinului, mai are şi capacităţi intelectuale demne de apreciat, în stare să dispună de un drum real de dezvoltare economică, cel al producţiei de softuri şi tehnologii informaţionale, care şi oferă cel mai mare venit unor puteri mondiale ca SUA.
Înţeleg, că dacă noi celebrăm vinul prin această sărbătoare atît de solemnă şi atît de mult aglomerată cu participarea diferitor oaspeţi din toată ţara şi de peste hotarele ei, înseamnă că acest bun reprezintă o adevărată valoare socială şi culturală pentru societatea Republicii Moldova. Însă, îmi pun întrebarea cît de fastuos, cît de oficial, şi cît de organizat se celebrează aşa valori importante a societăţii ca instituţia familiei care suferă în nenumărate rînduri de acest bun care este vinul, apreciat a fi o valoare naţională. De asemenea, cît de mult este promovată cultura muncii şi a pasiunii faţă de patria şi baştina fiecăruia, care de multe ori se pierde în practica unora de a folosi acest bun, vinul.
Totuşi, rămîn de părerea ca vinul să fie promovat doar ca importanţă economică, prin expoziţii şi publicitate, ci nicidecum să fie ridicat la rangul de identitate naţională, şi valoare culturală.
Prisac Igor 