Mărturia Personală

M-am născut într-o familie de intelectuali în anul 1982, într-o cultură unde ateismul era la putere. Părinţii mei pînă la vîrsta de 4 ani nu mi-au spus nimic despre Dumnezeu, ambii fiind  profesori la școală, cărora li se interzicea categoric, de autoritățile comuniste, să fie creştini sau să frecventeze vreo biserică. Dar într-o zi, la vîrsta de 4 ani, privind natura din jur meu şi minunîndu-mă de frumuseţea şi măiestria acesteia, mi-am pus o întrebare fermă: Cine stă la cîrma acestor lucruri ? Și l-am întrebat pe tatăl meu despre aceasta. Tatăl meu, deşi era dintr-o familie de credinţă baptistă foarte cunoscută în sat, mi-a spus că Dumnezeu stă în controlul tuturor acestor lucruri, dar nu ştie mai mult  nimic şi mi-a spus ca să o întreb pe bunica mea care a fost una dintre primele creştine din biserica batista din s. Antoneşti. Probabil ca nici odată nu am fost atît de entuziasmat ca atunci, încît să alerg atît de repede la bunica mea şi s-o întreb cine este Dumnezeu.  Probabil nici-odată nu am fost atît de ascultător ca atunci cînd bunica mea îmi povestea cine este Dumnezeu şi ce a făcut El pentru mine. Imediat ce mi-am umplut acest gol de cunoştinţe despre Dumnezeu viaţa mea a căpătat un scop şi nu mai aveam acea mare frica de moarte pe care o aveam pînă atunci. Începînd cu ziua aceea veneam de fiecare dată la bunica mea să-mi povestească istorioare din Biblie.

Însă toată problema copilăriei şi a adolescenţei mele consta în aceea că eram o persoană încăpăţînată şi foarte răutăcioasă, cunoscînd foarte mult despre Dumnezeu, dar eram cuprins de o mare frică cînd mă gîndeam ce mă aşteaptă în veşnicie dacă nu mă schimb. Şi aproape de fiecare dată mă rugam seara acasă, făceam diferite ritualuri, repetam continuu rugăciuni ca Dumnezeu să mă ierte. Însă problema mea era în aceea că nu puteam accepta că doar prin Domnul Isus pot fi salvat. Mi se părea foarte simplă aceasta soluţie a problemei păcatului meu, şi reieşind din ceea ce fac, îmi era foarte ruşine să vin la biserică şi să mă pocăiesc. O mare perioada aveam mare ciudă pe biserica baptistă din sat din cauza unor colegi de şcoală.

Dar cu cît creşteam, problema păcatului se agrava foarte mult şi eram cuprins foarte mult de frica pedepsei păcatului. De aceea, din discuţie cu mai multi copii de de la biserică am hotărît că nu pierd nimic dacă îl primesc Domnul Isus în viaţa mea şi la vîrsta de 13 ani l-am primit pe Domnul Isus. Această experienţă mi-a dat cîtăva vreme o bucurie nespus de mare care m-a determinat să citesc pentru prima dată Biblia din scoarţă în scoarţă. Însă imediat după ce am citit-o am spus că cunosc totul şi am lăsat hrana mea spirituală, ocupîndu-mă cu alte lucruri care m-au depărtat de Domnul foarte mult, devenind cum am mai fost înainte – un mare bătăuş, răutăcios etc. Dar Dumnezeu nu m-a lăsat astfel şi m-a cercetat foarte mult cînd aveam 15 ani căindu-mă de păcatele mele şi fiind mult mai serios faţă de decizia de al urma pe Domnul Isus Hristos, simţind o schimbare radicală în viaţa mea. Imediat, orice lucru pămîntesc ( bătăile, certurile, ocupaţiile lumeşti) le-am socotit ca un nimic, lăsîndu-l pe Isus să lucreze în viaţa mea, implicîndu-mă chiar şi în predarea studiului biblic de la tineretul bisericii din sat. După acea decizie, pentru prima dată toţi cei care mă cunoşteau (în special colegii de şcoală) mă întrebau ce s-a întîmplat cu tine şi de ce eşti aşa de cuminte, încît mulţi mă provocau în mod intenţionat şi se mirau că nu le făceam nimic.

Acum am marea convingere şi mare siguranță că tot ceea ce trebuie să mă preocupe în toate activităţile mele este marea răsplată pe care ne aşteaptă pe noi toţi şi cum să ajut şi pe alţii să fie salvaţi şi să aibă nădejde cerească. Această trăire sufletească şi nădejde neînfricată îţi dă o bucurie şi fericire pe care nu o ți-o poate da. Acest mod de trai te face să fii o lumină şi un exemplu tot mai mare în societatea în care trăieşti, prin care poţi să ai un impact de nedescris în schimbarea anturajului aşa cum doreşte Domnul Dumnezeu.

La moment sunt implicat în Biserica „Speranța” din Chișinău, fiind parte la predarea cuvîntului, etc. Viziunea mea pentru viitor este să folosesc orice posibilitate de evanghelizare şi de transformare a vieţilor pierdute din căminul meu, oraşul meu şi ţara mea.

Scopul vieţii mele este să am un impact în familia și în biserică, prin ştiinţă şi în societatea în care trăiesc, precum și să-mi folosesc darul de profesor și trainer ca să-l glorific pe Dumnezeu care m-a creat şi mi-a dat viaţă veşnică prin fiul său Isus Hristos.

 

Responses

  1. Data viitoare cind ma voi intoarce in Moldova voi veni la Sfinta Treime


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: