Posted by: Igor Prisac | May 28, 2010

Fazele sinergetice de evoluţie a sistemului politic din Republica Moldova

Teze ştiinţifice prezentate de doctorandul Igor Prisac la Conferința Științifica Internațională în cadrul AŞM cu genericul – “Sistemul politic din Republica Moldova şi puterea de stat: evoluție şi perspective”. Chişinău, 2009 [8].

Articolul a fost publicat cu un noi adaptări, actualizări şi titlu la editura Springer: Igor Prisac. Between Russian and the EU: The Sociopolitics of the Republic of Moldova – a Transdisciplinary Approach. In: Sebastian V. And Adnrew Th.. Geopolitics, Development, and National Security: Romania and the Republic of Moldova at the Crossroads. Heidelberg: Springer, 2015, pp. 83-102. 

Anul curent Republica Moldova a împlinit 18 ani de independență care, de fapt, simbolizează majoratul. La această perioadă de existență a statalității s-a schimbat o nouă generație, care nu a trăit vremea vechiului sistem politic totalitar, și care pentru prima dată a avut ocazia să participe la alegerile parlamentare din acest an. De fapt, avem deja dreptul deplin să încercăm de a vedea care este evoluția sistemului politic al Republicii Moldova pînă în prezent, cînd diferite curente, elite și partide politice au fost la guvernare. De asemenea, putem deja să ne facem și niște concluzii despre care este calea pe care merge Republica Moldova.

Pe parcursul acestei perioada au fost mai multe încercări de a etapiză sau de a aprecia care a fost evoluția reală a sistemului politic din Republica Moldova după mai multe criterii, precum: regimul politic[1], elita politică[2], partidele politice[3], etc. În ceea ce privește abordarea sinergetică a etapelor evoluției sistemului politic din Republica Moldova, tabloul puțin se schimbă și devine mai generalizat, deoarece ca și un criteriu de bază este autoorganizarea sistemului. În acest sens, autoorganizarea sistemului coincide de multe ori cu alegerile parlamentare cînd opinia publică, parametrul de ordine al sistemului, schimbă anumite ordini ale lucrurilor. Însă nu în cele mai multe cazuri autoorganizarea sistemului ar corespuns cu alegerile parlamentare, spre exemplu cînd vorbim despre alegerea parlamentară din martie 2005. Ca soluție ar servi analiza componentelor de bază ale sistemului politic și interacțiunea  dintre evoluția conștiinței politice, a partidelor și elitei politice, precum și a societății civile din Republica Moldova. Un alt criteriu de bază este parametrul de ordine care este opinia publică sau opinia socială într-un sistem democratic, precum și procesul de autoorganizare a sistemului politic.

Făcînd o analiză strictă a evoluției cantitative pe ani a partidelor politice (Fig. 1), vom vedea că cea mai mare amplitudine de creștere o găsim între anii 1992-1994 și 1997-1998 care a coincis cu perioada preelectorală a alegerilor parlamentare din 1994 și 1998[4].

Fig. 1. Evoluția partidelor politice în aspect numeric

De asemenea, dacă analizăm evoluția cantitativă curentă a partidelor politice vom vedea că cele mai multe partide sunt înregistrate înainte de alegerile din 1998, care au fost în număr de 55. Odată cu modificarea Legii privind partidele politice din 1998, observăm o reînregistrare semnificativă a partidelor politice în 1999, însă aceasta nu poate schimba situația de fond a creşterii numărului partidelor[5]. După anul 1999, atît numărul curent, cît și frecvența de înființare a partidelor devine mai stabilă încît numărul partidelor politice înregistrate la Ministerul Justiției excelează în jurul cifrei de 30.

În ceea ce privește evoluția curentelor politice a partidelor care au format guvernarea (Fig. 2), vor vedea că oscilează de la curent politic de dreaptă spre stînga, ca apoi să formeze o oscilație stabilă de la stînga spre centru-dreapta. Această evoluție este importantă de a fi luată în calcul deoarece ar arăta o evoluție indirectă a opiniei publice și a conștiinței politice din Republica Moldova reflectată în partidele politice venite la guvernare.

Fig. 2. Evoluția curentelor partidelor politice aflate la guvernare

Trecînd de la analiza evoluției partidelor politice la cea a societății civile, vom observa că ceva asemănător putem găsi și la această componentă a sistemului politic, în special la capitolul ONG-urilor. Societatea civilă în persoană ONG-urilor își începe germenii săi de dezvoltare chiar în primii ani de independență și are o amplitudine în creștere care culminează între anii 2000-2001. Însă își încetinește treptat amplitudinea de creștere pînă în anul curent 2009 (Fig. 3), care devine asemănătoare cu cea a perioadei 1993-1997[6]. Această se datorește faptului că anumite sfere de activitate a societății civile sunt tot mai mult acoperite, fapt ce determină o scădere a amplitudinii de creștere pentru fiecare an. Totuși, dacă în anul 1992 numărul ONG-urilor era sub 50, atunci în 2009 numărul total de ONG-uri înregistrat la Ministerul Justiţiei sunt peste 4200, fapt care demonstrează o dezvoltare semnificativă, comparativ cu primii ani de independență a Republicii Moldova. Această realitate are o importanţă majoră în dezvoltarea culturii şi conştiinţei politice, precum şi a partidelor şi elitei politice.

Fig. 3. Evoluția cantitativă a ONG-urilor

În contextul acestei analize luate în parte a unor componente de bază a sistemului politic din Republică, putem recurge la o analiză sinergetică sau de interacțiune a evoluţiei acestuia. Ca și criteriu de analiză ar servi factorul timp şi gradul de ordonare-dezintegrare a acestor component sistemice (Fig. 4). În acest sens, conștiința politică începe să își ia avîntul chiar odată cu prăbușirea sistemică a Uniunii Sovietice, avînd o conștiință politică unită de sentimentul de libertate, independență, democrație. Putem spune că față de conștiința politică se poate de observat un grad de ordonare însă aceasta durează pînă odată cu căpătarea independenței, care apoi simte o degradare continuă suferind semnificativ din cauza crizei identitare a statalităţii Republicii Moldova. Conform cercetătorului P. Varzari, în această perioadă se începe o dezintegrare a elitei politice[7] care are un impact semnificativ nu numai asupra conștiinței politice dar chiar și în rîndul partidelor, care duce la o răzlețire destul de accentuată. Această  degradare are loc în perioada dintre alegerile parlamentare 1994-1998, cînd partidele şi elita politică sunt în faza de instituționalizare.  Ceea ce observăm la partidele politice și conștiința socială este că urmează același curs de evoluția ca și elita politică pe criteriul de ordonare-dezintegrare.

Situația capătă un alt tablou odată cu alegerile din 2001, cînd sistemul suferă o schimbare binecunoscută ca obținerea majorității absolute de către Partidul Comuniștilor din Republica Moldova pentru prima dată în istoria Republicii Moldova.

Fig. 4. Evoluția conștiinței politice, a elitei și partidelor politice în funcție de gradul ordonare-dezintegrare

Acest fapt poate fi considerat o autooganizare sistemică deoarece a fost o ”lecție” pe drept tuturor partidelor de centru-dreapta că situația în felul cum a decurs pînă la moment nu mai poate continua . Astfel, lecţia a fost plătită greu timp de 8 ani de guvernare a unui singur partid. Totuşi în această perioadă vedem o stabilizare şi o tendinţă de consolidare în ceea ce priveşte numărul partidelor precum şi o formare a noii elite politice. Momentul neprielnic pentru sistemul politic este aspectul opiniei publice şi a conştiinţei politice din perioada 2001-2009 care a fost tot mai mult divizată în două tabere culminînd, indiferent de provocatori, cu evenimentele nefaste pentru Republica Moldova din 7-8 aprilie 2009.

Pe acest fundal al principiilor sinergetice putem etapiza evoluţia sistemului politic din Republica Moldova în patru faze care corespund cu autoorganizările sistemice ce au avut loc la alegerile parlamentare din 1990-1994, şi o putem denumi ca şi faza de constituire a sistemului politic (Fig. 5). În această fază are loc prima alegere parlamentată democratică, proclamarea independenţei, precum şi înfiinţarea principalelor instituții democratice a sistemului democratic al Republicii Moldova. Deși, au existat în această perioadă schimbări de trei regimuri politice, nu putem afirmă că sistemul a trecut prin trei faze de evoluție, deoarece perioadele au fost prea scurte pentru a putea spune că sistemul a avut trei stări diferite în doar patru ani în ceea ce privește interacțiunea dintre componentele sale principale. În sens sinergetic, are loc o consolidare uşoară a conştiinţei sociale, însă, în  același, timp are loc şi o dezintegrare a elitei politice și o răzlețire tot mai semnificativă a partidelor politice, ceea ce de fapt a fost un proces normal la început de existenţa a fenomenului de statalitate.

Fig. 5. Fazele de evoluție a sistemului politic din Republica Moldova

Cea de-a doua fază sistemică poate fi identificată în perioada dintre alegerile parlamentare 1994-2001 care poate fi denumita fază haotică. Deși regimul politic trece la unul semiprezidențial, în această fază are loc o fragmentare semnificativă atît în ceea ce priveşte conștiința socială, culminând cu o criză identitară de proporţii, precum şi în ceea ce priveşte partidele şi elita politică. Putem identifica o altă fază perioada dintre alegerile parlamentare 1998-2001, deoarece numărul de partide capătă o stabilitate şi o reducere semnificativă, se fac schimbări în legislaţia privind partidele politice şi administrația publică locală. Însă acestea sunt mai mult nişte schimbări de formă de cît de fond ale sistemului, deoarece nu au loc schimbări semnificative la nivel al culturii şi conştiinţei sociale, sau a opiniei publice. Schimbări în acest sens se pot observa abia la alegerile parlamentare din 2001, cînd la putere, cu o majoritate absolută accede un singur partid politic. Tot în această perioadă este pus în aplicare regimul parlamentar. În acest sens avem de afacere cu o altă faza în evoluţia sistemică pe care o putem denumi  faza de cristalizare, dominată de un singur partid de guvernămînt. Această perioadă de criză a partidelor de centru-dreaptă a dus la formarea a unor noi partide și elite politice mai puternice şi mai consolidate.  În această fază are loc o remediere uşoară de identitate politică în ceea ce priveşte soluţionarea conflictului transnistreană sau aspiraţiile de integrare europeană. De asemenea, în această fază partidele politice capătă o maturitate la capitolul responsabilitate şi soluţionarea conflictelor ca urmare a unor experienţe mai îndelungate în cadrul sistemului politic din Republica Moldova.

În final, odată cu alegerea parlamentară anticipată din 29 iulie 2009, sistemului politic trece printr-o altă fază, pe care am putea să o denumim  faza de consolidare. Este o fază în care partidele de centru-dreapta preiau guvernare şi de fapt încep a „strînge roadele” marilor aspiraţiilor făcute în perioada de guvernare comunistă. Conform evoluţiei opiniei publice din această fază, este o fază cînd la putere au venit pe drept o nouă elită politică, chiar de la anii 1990. Prin urmare, speranţa în noua conducere este destul de mare ca rezultat al preluării puterii politice de către profesionişti şi noua elită,  contribuind semnificativ atît la creşterea culturii politice, cît şi la cea a conștiinței politice, care este factorul cel mai determinant în evoluţia sistemului politic din orice stat. Pe fondalul crizei constituționale din perioadele postelectorale după 5 aprilie și respectiv 29 iulie 2009, se așteaptă ca în această fază să se petreacă o schimbare a regimului politic de la cel parlamentar la ce semiparlamentar/semiprezidențial.

Reieșind din dinamica reprezentată grafic(Fig. 2 și 5), putem observa că dacă partidele de centru-dreapta sau a Alianței pentru Integrare Europeană vor întreprinde niște politici adecvate și benefice poporului, aceste partide vor fi în guvernare pe încă cel puțin 8 ani. Deci următoare fază ar putea dura cel puțin pînă la 8 ani care ar culmina cu aderarea la Uniunea Europeană și întărirea politicii sale externe și a securității în regiune.

Note:


[1] Juc V. Viaţa politică în Republica Moldova. // „Destin românesc. Revista de istorie şi cultură”. Nr. 4, An. VIII Nr. 32. Bucureşti-Chişinău. 2001. p. 33.

[2] Margarint A. Elita Politică din Republica Moldova: aspecte ale formării şi dezvoltării. Autoreferat al tezei de doctor in ştiinţe politice. Chişinău, 2004, p. 10-11.

[3] Midrigan P. Partidele în sistemul politic al Republicii Moldova. Autoreferat al tezei de doctor în științe politice. Chișinău, 2006. p. 9

[4] Datele folosite pentru crearea acestui grafic au fost culese din mai multe surse: Ministerul Jusţiei al Republicii Moldova; Мошняга В. Партийно-политическое развитие Мол­довы за десять лет независимос­ти: политологический анализ. //„Moldoscopie”, (Probleme de analiză politică). Partea XIX. / Universitatea de Stat din Moldova.  – Chişinău, 2002. p. 23-84.

[5] Legea pentru modificarea şi completarea legii privind partidele şi alte organizații social-politice nr 146-XIV, 30 septembrie 1998. // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr 100-102, art. 613.

[6] Datele pentru întocmirea acestei grafic au fost culese din mai multe surse: Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova; Studiu asupra dezvoltării organizaţiilor Neguvernamentale din Republica Moldova. Chişinău: ARC, 2002, p. 7.

[7] Varzari P. Elita politică. În: Politologie – manual pentru specialităților nonprofil. Chișinău: CEP USM, 2007. p. 215

[8] Conferința științifică  „ Sistemul politic în societățile tranzitive: cazul Republicii Moldova”. Revista de Filozofie, Sociologie şi Ştiinţe Politice. 2009, Nr. 3, p. 157-161.


Responses

  1. Interesant


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: