Posted by: Igor Prisac | September 4, 2008

Noua conjunctură politica în soluţionarea conflictului transnistrian

4 septembrie, 2008

Mass-media, experţii în politologie şi instituţiile politice sunt conştiente de faptul ca la moment a apărut o nouă conjunctură internaţională în soluţionarea conflictului transnistrian care nu are analog în aceasta perioadă a independenţei Republicii Moldova.
Totul a început de la nişte decizii imprevizibile ale Georgiei, cînd la 7 august armatele ei au încercat de a pune control asupra regiunii separatiste ale Osetei de Sud. Potrivit declaraţiilor vice-ministrului apărării al Georgiei, Batu Kutelia, se susţine că Georgia nu a prevăzut o asemenea reacţie militară de amploare asupra Georgiei, deoarece Rusia este membru al Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite, precum şi membru al OSCE. Acest fapt a indus în eroare guvernul de la Tibilisi crezînd că o asemenea intervenţie a Rusiei ar trebui mai întîi să treacă procedurile Consiliului de Securitate a ONU. Însă a fost evident pentru Rusia că unei asemenea proceduri și adoptare a rezoluţiei de intervenţie în Georgia s-ar fi opus SUA, Marea Britanie şi Franţa, state cu drept de veto în Consiliul de Securitate a ONU.
De asemenea, o reacţie militară din partea Rusiei atît de rapidă a avut loc, potrivit declaraţiilor deputatului din Gosduma rusească, Vladimir Jirinovschi, pentru a nu complica prea mult o intervenţie militară mai degrabă sau mai tîrziu şi care ar fi dus la mai multe jertfe din partea trupelor ruseşti. Întrebarea care apare pentru orice analist politic în legătură cu scînteia dată de guvernul Georgia la 7 August este: De ce Georgia a apelat la o asemenea acţiune militară în Osetia de Sud, deoarece era sigură că este o zonă a intereselor ruseşti, şi este o zonă unde este dominată de o populaţie rusească? Pentru orice analist politic sau a unui om politic era evident că o intervenţie militară din partea Rusiei ar duce la un eşec total al forţelor militare georgiene, deoarece Georgia îşi are hotarul direct cu Rusia.
De fapt explicaţia nu vine din Georgia, ci la de la conducerea SUA şi a conducerii NATO care în urma unui scenariu bine gîndit a încurajat Georgia să recurgă la un asemenea pas. Acest fapt este evident din realitatea instruirii trupelor georgiene de către specialiști militari americani. Atît SUA, cît şi NATO nu erau mulţumite cu conflictele îngheţate din Gerogia şi Republica Moldova, şi era nevoie de început într-un fel sau altul acest scenariu de a pune capăt acest tensiuni de interese ale marilor puteri. O astfel de situaţie, chiar dacă nu a fost prevăzută de către exponenţii NATO, a fost destul de favorabilă Rusiei, care în cele din urmă ia dat o justificare de fapt pentru o asemenea intervenţie.
Era evident că Abhazia şi Osetia de Sud sunt amplasate la hotar direct cu Rusia ceea ar face posibilă orice manevrare atît militară şi politică, cît şi una teritorială în favoarea Rusiei. În timp ce Regiunea Autoproclamată Transnistria este cu neputinţă de a fi alipită Rusiei sau să se întreprindă asemenea intervenţii militare cum a fost în Georgia, deoarece Moldova este înconjurată deplin de Ucraina care dispune de un teritoriu imens şi este un aliat activ al NATO. De asemenea, acest conflict nu prevedea din partea ambelor părţi conflictuante un război evident în soluţionarea diferendului, ceea ce nu ar fi dat Rusiei justificarea unei posibile intervenţii militare, şi punerea în fapt a modelului declarării independenţei Abhaziei şi a Osetei de Sud din 25-26 August, 2008. Deci, cu alte cuvinte Rusiei i-ar fi fost cam dificil de a declara independenţă Transnistriei şi o posibilă alipire de Rusia ca şi enclavă, deoarece nu ar fi avut nici-o justificare, ca cea care i-a oferit-o Georgia la 7-8 August, 2008.
În legătură cu aceasta, occidentul îşi are tacticile lui. Astfel, potrivit unor analize a ziarului occidental „Financial Times” din 22 august, în ultimele doua săptămâni investiţiile occidentale s-au redus simţitor în Rusia. De asemenea, s-au îngreuiat condiţiile creditelor investitorilor din occident în Rusia. Acest fapt  a dus în ultima vreme la scădere acţiunilor companiilor ruseşti pe piaţa bursieră, în acelaşi timp suferind o înrăutăţire sporită a climatului investiţional care a condus şi la o creştere a inflaţiei a rublei ruseşti, valută care în ultima vreme avea una din cea mai mică inflaţie dintr-e statele europene. Acest fapt, loveşte foarte mult în interesele marilor oligarhi ruşi care de fapt au un mare impact asupra factorilor de decizie din Rusia. În acest aspect economic, Rusia va plăti mult în viitorul apropiat, ceea ce o va determina să nu repete acelaşi scenariu şi pentru Republica Moldova.
În acest context, atît sub presiunea situaţiei regionale şi occidentale, soluţionarea conflictului transnistrian pe calea negocierilor are o importanţă majoră atît pentru Marile Puteri, cît şi pentru părţile conflictuante. Avantajul pentru Republica Moldova în situaţie creată este că Marile Puteri ale occidentului nu vor admite în nici-o formă repetarea modelului georgian faţă de integritatea teritorială a Republicii Moldova, cu atît mai mult că Rusia şi-a luat revanşa de interes geopolitic în detrimentul Georgiei. De asemenea, un alt avantaj pentru Republica Moldova este că occidentul cere urgentarea directă a soluţionării conflictului transnistrian. Aceeaşi părere o are şi conducerea Rusă, odată ce Preşedintele D. Medvedev a declarat la întîlnirea de la Soci cu Preşedintele V. Voronin la 25 august că: „la moment există şanse și posibilităţi foarte bune pentru soluţionarea problemei transnistrene”.
Unica neclaritate este timpul exact precum şi modul de soluţionare. Este evident, că dacă Rusia este mult mai disponibilă spre soluţionarea acestui conflict, totuşi ea este într-o poziţie de forţă odată cu declararea independenţei a Abhaziei şi a Osetei de Sud. De aceea, potrivit celor mai mulţi experţi, Rusia va înainta încă odată proiectul de soluţionare a conflictului care a fost prezentat spre semnare preşedintelui V. Voronin în 2003, care prevedea menţinerea Armatei a 14-a pe o perioada nedeterminată în Republica Moldova, precum şi de a transforma Republica Moldova într-o republică federală. În contextul care s-a creat, Republica Moldova trebuie sa creeze în regim de urgenţă planul său de soluţionare reieşind din interesele Rusiei, reflectate în Planul Kozak din 2003, avînd în vedere conjunctura internaţională nou creată, şi printr-o conlucrare directă atît cu factorii de decizie din Rusia cît şi cu Marile Puteri occidentale.


Responses

  1. Imi place articolul. Imi pare rau ca nu l-am citit acum 2 ani in urma cand l-ai publicat.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: