Posted by: Igor Prisac | December 31, 2007

Ultima zbatere a comunismului în Moldova

Adolf Hitler spunea în nenumărate rînduri că puterea fără spirit este sortită eşecului. Avînd doar nişte cunoştinţe elementare despre istoria universală putem să ne dăm bine seama ce fel de spirit a stat la baza nazismului, maoismului şi nu în ultimul rînd a comunismului. A fost spiritul răului sec. XX întrupat în aceste ideologii diabolice, şi de fapt răul pulsează de-a lungul vremurilor în diferite forme de creaţie satanică. Şi de toate relele acestor manifestări ideologice în majoritatea cazurilor nu este învinovăţit omul ca persoană ci acest spirit care ia controlul conştiinţelor şi acţiunilor umane. 

Nici pînă acum nu pot să uit marea bucurie în inima şi pe faţa acelora care la începutul anilor ’90 creadeau că sa zis cu comuniştii în nouă ţărişoară Republica Moldova şi că această ideologie politică şi economică va fi lăsată doar discuţiilor cercurilor ştiinţifice. În august 1991 acest partid şi această denumire de „comunist” care amintea de minciună, persecuţie, nedreptate, atrocitate, dictatură, a fost scos în afara legii şi interzis de a întreprinde vreo careva acţiune politică. Însă puterea comunismului, care domina prin spiritul său, conştiinţa multor cetăţeni ai Republicii Moldova nicidecum nu a fost posibil de lichidat printr-o simplă interzicere statală de a mai funcţiona. Astfel ea îşi recapătă legalitatea de a activa ca şi partid politic prin reînregistrarea sa în 1993, membrii cărora erau în majoritate din fosta nomenculatură comunistă sovietică care în cîţiva ani a început o ascensiune politică destul de impunătoare.

Obţinerea majorităţii absolute în alegerile parlamentare din 2001 s-a datorat în mare parte folosirii minciunii în propaganda electorală, mijloc politic comunist tradiţional, precum şi spiritului comunist care controla încă metalitatea a unei bune părţi a populaţiei. Aceşti oameni dominaţi de o asemenea mentalitate creadeau că fericirea poate să aibă loc numai cu o asemenea guvernate care emana nostalgia spiritului comunist ce dicta odată comportamentului întregei societăţi.

De-a lungul istoriei putem veadea într-un mod evident că chiar dacă răul îşi schimbă forma de manifestare, legea este că binele permanent biruie răul oricît nu ar costa, sau oricît de mare nu ar fi el. Astfel, odată cu începerea noii perioade comuniste în Moldova, minciuna şi acest spirit al răului a început să fie divulgat poporului. Populaţia tot mai mult şi mai mult este încredinţată că spiritul comunismului nicidecum nu este detătoare de fericire şi soluţii la problemele social-economice. Ba mai mult ca atît, în majoritatea cazurilor, neo-comuniştii au încercat şi încearcă să trăiască şi să adere la aceeaşi religie şi spirit cu care trăiau în uniunea sovietică, care nu este deloc potrivită cu democraţia spre care aspiră naţiunile civilizate. Tot încearcă să sărbătorească sărbătorile vechi ale ritualirilor comuniste, să-şi pomenească „sfinţii” săi care au fost părinţii comunismului, i-au decizii bazate pe ideologie comunistă, sunt mai mult preocupaţi de denumirea limbii şi a istoriei statului decît alte probleme vitale (fapt ce demult este clar că vorbim limba română). Nu mai vorbesc de diplomaţie şi politică externă, făcundu-şi duşmani atît pe Rusia cît şi pe România, care cel mai mult promovează interesele Republicii Moldova în conducerea Uniunii Europene. Partidul Comunist din Republica Moldova care se află la conducere deja de două ori nu şi-a împlinit nici pe departe promisiunile electorale în faţa alegătorilor. Nici reducerea preţurilor la produsele alimentare, nici conveţuirea frăţească şi de aur cu Rusia, nici soluţionarea conflictului transnistrean, nici schimbări radicale pozitive în eradicarea sărăciei, nici exodul în masă a populaţiei peste hotare, nici dezvoltarea unei infrastructuri durabilite la nivel de ţară, ş.a.
Astfel barometrul acestui eşec al comuniştilor şi a spiritului său a constituit alegerile locale din iunie 2007 în rezultatul căreia controlul puterii a majorităţii centrelor raionale şi al localităţilor este deja în mîna partidelor de opoziţie, în special a capitalii Republicii Moldova, Municipiul Chişinău. Acest fapt a alarmat nespus de mult situaţia comuniştilor din ultima vreme fiind determinat la nişte acţiuni lipsite de comentarii şi foarte imature, caracteristice spiritului comunist. Ca şi exemple ar servi declaraţii foarte inamicale şi duşmănoase la adresa oricărui partid din Republica Moldova, chiar la adresa acelor partide cu care Partidul Comunist a fost într-o anumită cooperare, este vorba despre declaraţiile liderului comuniştilor, Preşedintele ţării, Vladimir Voronin. De asemenea, învinuirea multor preoţi de nereuşita alegerilor locale, că chipurile comuniştii a promovat foarte mult biserica ortodoxă şi a ajutat la construirea a mai multor mănăstiri, pe cînd aceştea nu şi-au făcut treaba. Declaraţia vicleană, făţarnică şi propogandistă a lui Vladimir Voronin că anume Isus Hristos a fost primul comunist, expresie care poate fi numită o hulă la adresa divinităţii şi naturii Fiului lui Dumnezeu Isus Hristos şi o demagogie. Însă în ultima vreme, comuniştii întreprind acţiuni care sunt pe de-a dreptul copilăreşti, ceea ce este caracteristic simptomelor ultimelor semne de viaţa a acestui spirit care deţine controlul în societatea noastră, este vorba despre mutarea inexplicabilă a pomului de creciun din Piaţa Marii Adunări Naţionale pentru a învinui Primarul General al Municipiului Chişinău de incapacitate politică. De asemenea, invinuirea României de amestec în treburile interne a Republicii Moldova, şi declararea personei non grata a doi diplomaţi români, face parte din acest set de simptome de finalitate a puterii.

Însă este cert faptul că cu asemenea acţiuni nu prea poţi schimba situaţia, încît comuniştii au fost nevoiţi recent să-şi schimbe radical viziunea şi platforma electorală pentru a avea careva şanse de izbuti la alegerile generale din 2009. Astfel dacă fosta platforma electorală avea nişte inspiraţii din ideologia comunistă veche, posedată de nişte nostalgii proruse, comuniştii sunt nevoiţi să recunoască impotanţa integrării europe, precum şi acceptarea valorilor şi a modelului european de dezvoltare social-democratic. La moment, comuniştii sunt puşi în situaţia comuniştilor din anii ’80, cînd fiindu-le ameninţată existenţa au acceptat orice valoare democratică şi europeană, ca inspiraţie de la eurocomunistul italian Enrico Berlinguer. Însă acest fapt nicidecum nu a putut să salveze situaţia de supraveţuire a Partidului Comunist sovietic, din cauza că aceste valori era straine de acest spirit a comunismului şi incopatibil de a funcţiona cu o asemenea nomenculatură sau elită politică. Exact în aceeşi situaţia s-a pomenit Partidul Comunist din Republica Moldova, cînd a acceptat orice valoare europeană şi a schimbat totalemente platforma şi programa electorală lăsînt doar denumirea de „comunist”, pe motiv că oamenii aleg denumiri ci nu partide. Însă acestă poate că ar fi foarte periculos, fiindcă în dezamăgirea oamenilor din Republica Moldova a ramas mai mult sintagma de „comunist” decît noile declaraţii şi platforme electorale făţarnice ale Partidului Comunist.

Bazîndu-ne pe aceste realităţi putem zice cu mare probabilitate că Partidul Comunist la următoarele alegeri electorale din 2009 nu va mai deţine puterea majoritără, menţinundu-şi doar prezenţa în Parlamentul Republicii Moldova ca şi partid de opoziţie.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: