Posted by: Igor Prisac | September 28, 2007

Problema funcţionării sistemului politic al Republicii Moldova

Odată cu obţinerea independenţei şi a suveranităţii, Republica Moldova a fost pusă în faţa unor cerinţe imperative şi de mare necesitate de a întreprinde, într-un mod radical, reformări în sistemul său nou creat în scopul de a crea un stat prosper şi democrat după un model occidental. Însă, acest scop nu a fost atins nici pînă în prezent, deoarece crearea instituţiilor democratice a fost tergiversată şi ineficient efectuată, în rezultatul căreia nu s-a putut realiza nici buna funcţionare a sistemului politic şi nici a celui economic din Republica Moldova. În acest context, potrivit sociologului Bulgaru M., funcţia ne apare ca un atribut (sau un complex de proprietăţi) esenţial al unui sistem (sau subsistem), care se exercită în condiţiile raportării sistemului la alte sisteme (sau elemente ale acestora). Funcţia are rolul de a integra (coordona) elementele în sistem sau sistemul în context, exprimînd relaţiile de acţiune, prin intermediul cărora se realizează trecerea de la potenţă la act în diacronia structurală[1].

Conform specialiştilor Juan J. Linz şi Alfred Stepan în fostele state socialiste sovietice mai degrabă s-a realizat o liberalizare a instituţiilor politice şi sociale decît o democratizare[2]. Această realitate rezidă în faptul că Republica Moldova nu a fost în stare de aşi determina exact interesele sale naţionale şi direcţiile ei concrete de dezvoltare naţională[3]. Este nespus de dificil pînă în prezent de aşi stabili chiar identitatea sa naţională şi lingvistică atît la nivel cotidian, cît şi la cel academic şi statal. La aceasta se mai poate de adăugat şi neclaritatea sa în ceea ce priveşte politica externă. Anume politica sa externă duplicitară pînă la începutul sec. XXI ia adus Republicii Moldova insuccese la acest capitol. De fapt, problema eficientizării unui sistem politic se începe de la actualizarea problemelor din societate.[4]

Făcînd o retrospectivă regimului democrat, care s-a dezvoltat în Republica Moldova, trebuie de spus că în doar 10 ani sistemul democrat a funcţionat în 5 regimuri[5]:

1) parlamentar (27 aprilie1990 – 3 septembrie 1990);

2) semiprezidenţial / semiparlamentar (3 septembrie 1990 – 5 martie 1991);

3) prezidenţial (5 martie1991-29 iulie 1994);

4) semiprezidenţial / semiparlamentar ( 29 iulie1994 – 5 iulie 2000);

5) parlamentar ( 5 iulie 2000 – prezent).

Acest fapt ne demonstrează clar de ce pînă în prezent democraţia în Republica Moldova nu a avut mari succese, deoarece toată energia decizională se pierdea în transformări de regimuri şi de instituţii democratice. Buna funcţionare a sistemului democrat nu avea o funcţionare eficientă deoarece structura şi instituţiile sale nu erau deplin finisate. Pe parcursul anilor de independenţă, Republica Moldova a lucrat mult şi într-un mod dificil la crearea instituţiilor sale democratice cum ar fi: partidele politice, alegerile democratice, sistemul legislativ, drepturile omului, modul de guvernare etc. În prezent parcă dezvoltarea acestor instituţii este în faza de încheiere: s-a stabilit, în final, care este regimul democratic, ultimele alegeri generale, conform multor specialişti autohtoni şi internaţionali, s-au petrecut conform tuturor normelor democratice, sunt garantate prin lege drepturile omului, dispunem de un sistem pluripartidist şi lista ar putea fi continuată. Însă, cînd vorbim de funcţionarea acestui sistem democrat şi de rezultatele acestuia în crearea bunăstării social-economice şi de mobilizare a societăţii în rezolvarea problemelor vitale a populaţiei[6] este greu să dăm un răspuns pozitiv, lucrul pe care doresc să-l analizăm în continuare.

În primul rînd, cînd este vorba de ineficienţa funcţionării uni sistem democrat trebuie să căutăm răspunsul în modul de funcţionare a instituţiilor sale şi de corelaţie dintre acestea. O instituţie la care doresc să mă opresc este sistemul de partide din Republica Moldova.

Este cunoscut faptul că procesul de constituire a partidelor politice în Republica Moldova este un caz particular, ce dispune de un şir de particularităţi. Printre acestea am putea menţiona: lipsa unei tradiţii pluraliste la nivel ideatic şi organizaţional, trecutul comunist totalitar şi autoritar, lipsa unei experienţe în ceea ce priveşte independenţa statală.[7] În prima decadă de existenţă, partidele politice aveau succese în obţinerea puterii, dar ca rezultat al ineficienţei guvernării, partidele politice nu erau în stare de a-şi menţine puterea[8]. Şi ca rezultat multe partide au dispărut de pe arena politică în doar cîţiva ani. O altă cauză constă în instabilitatea partidelor politice rezidă în faptul că majoritatea din ele s-au format de sus în jos, adică în jurul unui lider carismatic, ci nu de jos în sus, membrii căruia sunt o parte din populaţie, care, de fapt, şi este puterea într-un stat democrat. Asemenea partide sunt numai PPCD şi PCRM care şi-au menţinut existenţa pînă în prezent atît ca partid, cît şi ca reprezentanţă în organele de conducere.

O problemă aparte în ceea ce priveşte partidele politice constă în aceea că în Republica Moldova încă nu este dezvoltată, la nivelul corespunzător, conştiinţa politică. Acesta este şi motivul de ce nu dispunem de un sistem de partide stabil, de tipul celui american, german sau britanic. Pentru Republica Moldova este specific faptul că partidele politice caută propria lor bază socială, electoratul, ale căror interese trebuie să le apere. Însă aceste căutări sînt complicate şi neuniforme, deoarece structura socială a societăţii este variată, păturile sociale sînt amestecate: pe de o parte, are loc procesul divizării unor pături sociale, iar, pe de altă parte, păturile sociale, care se află în proces de formare, nu şi-au determinat clar orientarea sa[9]. Ca rezultat, avem un sistem de partide foarte pestriţat, fiind într-o continuă schimbare şi instabilitate.

Am încercat să găsesc care, totuşi, ar fi elementul central care ar explica problema de funcţionare a sistemului democrat din Republica Moldova, şi făcînd o analiză la lucrările ştiinţifice din ultimii ani, consacrate sistemului politic autohton, am depistat că majoritatea specialiştilor au aceeaşi opinie faţă de această problemă. Este vorba despre cultura civică şi cea politică, precum şi de conştiinţa politică. Nivelul culturii politice determină în mare parte calitatea şi eficacitatea funcţionării sistemului politic. De fapt, cultura politică este produsul unei experienţe istorice a întregii societăţi, a cărei formare necesită angajarea socială a fiecărui individ, din care va rezulta sociologizarea lui politică. Funcţionarea democraţiei în societăţile în tranziţie necesită şi o cultură politică specifică, în care anumite valori şi modalităţi de comportament sunt considerate o normalitate[10]. Specialiştii Almod G. şi Verba S., susţin că democraţia pare a fi cea mai stabilă în societăţile în care elementele celor trei tipuri de cultură politică: parohială, dependentă şi participativă se îmbină reciproc, formînd cultura civică[11].

Cînd vorbim despre problema culturii politice este vorba de: responsabilitate, libertate, cunoaşterea drepturilor cetăţenilor, iniţiativă şi spiritul de asociere, activismul etc. După cum observa A. de Tocqueville, un nivel scăzut al conştiinţei şi culturii politice conduce la ineficienţa administraţiei locale şi la extinderea fenomenului corupţiei.

Dacă facem referinţă la viziunea sinergetică în ceea ce priveşte această problemă, fondatorul sinergeticii Haken H., susţine că orice sistem politic sau social trebuie să funcţioneze în conformitate cu temperamentul indivizilor şi al opiniei publice.[12] În opinia sa, conform teoriei parametrului de ordine, orice sistem politic este sortit pieirii dacă nu se supune mediului său, opinia publică, ce tinde spre bunăstarea societăţii şi a modului de conviețuire. În societate noastră, sistemul politic din Republica Moldova, nu se conformează acestui parametru de ordine, deoarece cultura politică nu a atins nivelul necesar pentru a se materializă această conlucrare dintre opinia publică, necesităţile populaţiei, cererile ei pe de o parte, şi sistemul politic pe de altă parte.

Această realitatea ne dă de înţeles că efortul cel mai anevoios şi cel mai important în crearea unei funcționalități eficiente a sistemului politic din Republica Moldova, cu toate instituţiile sale politice, trebuie de investit în ridicarea culturii politice şi dezvoltarea societăţii civile în care, de fapt, şi rezidă democraţia durabilă. Este evident că un factor important în atingerea acestui scop este, factorul timp, şi cunoaştem care a fost societatea civilă şi cultura politică la începutul anilor ’90 şi cum s-a transformat pînă în prezent. De asemenea, migraţia populaţiei din/în Republica Moldova are un aspect pozitiv la acest capitol, schimbînd mult mentalitatea cetăţenilor noştri. Însă un rol important îl are şi conducerea de vîrf care ar putea atinge acest scop, peste o anumită perioadă de timp, prin programe educaţionale şi o politică de dezvoltare în acest sens. Vorbind la general, dezvoltarea conştiinţei şi culturii politice are loc, potrivit academicianului autohton Ţîrdea T., prin informatizarea societăţii care constituie un proces sistemic de activitate orientată spre utilizarea resurselor informaţionale în scopul făuririi societăţii[13]. Informatizarea preconizează amplificarea permanentă a intelectului social, suficient pentru soluţionarea problemei strategice de supraviețuire şi dezvoltare a civilizaţiei sub aspect democratic. Dezvoltarea sociumului poate avea loc doar în condiţiile creşterii investiţiilor în om şi informatizarea tuturor laturilor activităţii lui vitale[14].

Deci, făcînd o analiză a sistemului politic prezent, putem spune că există o mulţime de carenţe la aspectul funcţional. Şi, deşi, situaţia politică din Republica Moldova se reducea, în trecut, doar la demonstraţii, greve, instabilitate, lupte crîncene de partid, astăzi putem vedea o schimbare la acest capitol cînd partidele cu reprezentanţă în organele statale întreprind o acţiune de reformare şi de construire a valorilor democratice şi a celor social-economice De asemenea, s-a stabilit cursul exact al politicii externe, cultura şi conştiinţa politică este în creştere, sporeşte credibilitatea comunităţii internaţionale faţă de Republica Moldova etc. Cu aceste rezultate de ultima vreme, putem concluziona că pentru funcţionarea eficientă a sistemului politic al Republicii Moldova trebuie să ţinem acest curs de dezvoltare a democraţiei, lăsînd ca societatea şi sistemul politic să se autoorganizeze în forma sa naturală de funcţionare.

(Articolul a fost publicat în “Revista de Filozofie, Sociologie şi Ştiinţe Politice” a Academiei de Ştiinţe a Moldovei, 2007, Nr. 1, Chisinău, p. 109-112)

Literatura:

[1] Bulgaru M. Sociologie. Vol. I. Chişinău. 2003. p. 81

[2] Linz J., Alfred S. Problems of democratic Transition and consolidation. Southern Europe, South America, and Post-Communist Europe. London. 1996. p. 367

[3] A se vedea: Zavtur Alexandru, Baron C. William. Problemele folosirii experienţei social-democratice occidentale în procesul edificării statutului democratic în Republic Moldova. // „ Rivista de Filosofie şi Drept”. Nr. 1, 1997. p. 5

[4] Una din concluziile şedinţei mesei rotunde cu tema: „ Probleme actuale ale eficientizării

sistemului politic din Republica Moldova”, în cadrul Academie de Ştiinţe a Moldovei. Chişinău, 21 decembrie 2006.

[5] Duminica Ion. Instaurarea regimului politic democratic în Republica Moldova: realizări, probleme, perspective. Teză de doctor în ştiinţe politice. Chişinău. 2006. p. 66

[6] A se vedea: Zavtur Alexandru. Conflictul social: funcţiile cauzele şi participanţii. // „ Revista de Filosofie şi Drept”. Nr. 2-3, 1996. p. 7

[7] Bucătaru Igor. Instituţionalizarea partidelor politice din Republica Moldova: studiu interdisciplinar. Teză de doctor în ştiinţe politice. Chişinău 2005. p. 48

[8] Margarint Ana. Elita Politică din Republica Moldova: aspecte ale formării şi dezvoltării. Teză de doctor in ştiinţe politice. Chişinău. 2004. p. 42

[9] Tăbîrţă Silviu. Impactul politicului asupra stratificării sociale în condiţiile tranziţiei democratice. Teza de doctor în ştiinţe politice. Chişinău. 2005. p. 65

[10] Connstantin Solomon. Instituţionalizarea şi evoluţia sistemului politic democratic în Republica Moldova. (Aspecte istorico-politologic). Teză de doctor habilitat în ştiinţe politice. Chişinău. 2002. p. 200

[11] A se vedea: Almond G, Verba S. Cultura Civică. Bucureşti. 1996

[12] Idea a fost reflectată în discuţia cu Hermann Haken ce a avut loc la Centrul de Sinergetică din Stuttgart/Germania, pe data de 6 februarie 2007.

[13] Ţîrdea T. Scientizarea, informatizarea şi intelectualizarea activităţii umane: aspecte axiologice. // „Revista de Filosofie şi Drept”. Nr. 2-3, 1997. p. 4

[14] Ţîrdea T. Informatizarea, cunoaşterea, dirijarea socială. Chişinău. 1994. p. 123


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: