M-am născut într-o familie de intelectuali în anul 1982 într-o cultură unde ateismul a fost la putere. Părinţii mei pînă la vîrsta de 4 ani nu mi-au spus nimic despre Dumnezeu fiind ambii profesori la şcolă, cărora li se interzicea categoric, de către sistemul comunist, să fim creştini sau să frecventăm vre-o biserică. Dar într-o zi la vîrsta de 4 ani, privind natura din jur şi minunîndu-mă de frumuseţea şi măiestria acesteia, mi-am pus o întrebare fermă – Cine stă la cîrma acestor lucruri ? – şi l-am întrebat pe tătăl meu despre aceasta. Tătăl meu, deşi era dintr-o familie de credinţă baptistă foarte înrădăcinată, mi-a spus că Dumenezeu stă în controlul tuturor acestor lucruri, dar mai mult nu ştie nimic şi mi-a spus ca să o întreb pe bunica mea care a fost una dintre primele creştine din besirica babtista din s. Antoneşti. Probabil ca nici odată nu am fost atît de entuziasmat ca atunci încît să alerg atît de repede la bunica mea şi s-o întreb cine este Dumnezeu, şi probabil nici-odată nu am fost atît de ascultator ca atunci cînd bunica mea îmi povestea cine este Dumneazeu şi ce a făcut El pentru mine. Imediat ce mi-am umplut acest gol de cunoştinţe despre Dumneazeu viaţa mea a căpătat un scop şi nu mai aveam acea mare frica de moarte pe care o aveam pînă atunci. Începînd cu ziua aceea veaneam de fiecare dată la bunica mea să-mi povestescă istorioare din Biblie.
Însă toată problema copilăriei mele şi a adolescenţei mele era în aceea că eram o persoană încăpăţînată şi foarte răutăceoasă încît cunoşteam foarte mult despre Dumnezeu, dar eram cuprins de o mare frică cînd mă gîndeam ce mă aşteaptă în veşnicie dacă nu mă schimb. Şi aproape de fiecare dată mă rugam seara acasă, făceam diferite ritualuri, repetam cuntinuu în rugăciuni ca Dumnezeu să mă ierte. Însă problema mea era în aceea că nu puteam accepta că prin Domnul Isus pot fi salvat, mi se parea foarte simplă aceasta soluţie a problemei păcatului meu, şi reieşind din ceea ce fac îmi era foarte ruşine să vin la biserică şi să mă pocăiesc şi plus la aceasta o mare perioada aveam mare ciudă pe biserica baptistă din sat din cauza unor colegi de şcoală.
Dar cu cît creşteam, problema păcatului se agrava foarte mult şi eram cuprins foarte mult de frica pedepsei păcatului. De aceea, din discuţie cu mai multi copii de de la biserică am hotărît că nu pierd nimic dacă îl primesc Isus in viaţa mea şi la vîrsta de 13 ani l-am primit pe Domnul Isus. Această experienţă mi-a dat cîtăva vreme o bucurie nespus de mare care m-a determinat să citesc pentru prima dată Biblia din scoarţă în scoarţă. Însă imediat după ce am citit-o am spus că cunosc totul şi am lăsat hrana mea spiriruală ocupîndu-mă cu alte lucruri care m-au depărtat de Domnul foarte mult devenind cum am mai fost înaite – un mare bătăuş, răutăcios etc. Dar Dumneazeu nu m-a lăsat astfel şi m-a cercetat foarte mult cînd aveam 15 ani căindu-mă de păcatele mele şi fiind mult mai serios faţă făţă de decizia de al urma pe Isus Hristos simţind o schibare radicală în viaţa mea. Imediat, orice lucru pămîntesc ( bătăile, certurile, ocupaţiile lumeşti) le-am socotit ca un nimic lăsîndu-l pe Isus să lucreze în viaţa mea implicîndu-mă chiar şi în predarea studiului biblic de la tineretul bisericii din sat. După acea decizie, pentru prima dată toţi cei care mă cunoşteau (în special colegii de şcoală) mă întrebau ce s-a întîmplat cu tine şi de ce eşti aşa de cuminte, încît mulţi mă provocau în mod intenţionat şi nu le făceam nimic.
Cînd am venit la Liceu şi apoi la Universitate la Chişinău am început foarte serios să studiezi încît foarte puţin timp dădeam pentru Domnul şi iarăş am început să mă îndepărtezi de Domnul punînd accent pe lucrurile care mă interesau pe mine. Învăţătura şi cariera îmi erau pe primul plan şi apoi biserica şi lucrarea Domnului, lucru ce-mi dădeau un gol tot mai mare şi mai mare. De aceea, în toamna 2003 iarăşi am luat o decizie publică de pocăinţă la biserica „Sfînta Treime” din Chişinău să fiu aproape de Domnul şi să mă dedic lucrării lui. Imediat viaţa mea a căpătat un sens pe care nu pot să-l descriu şi care-ţi cîrmuieşte viaţa întru-un mod minunat.
De sigur, pînă acum am mai avut căderi, şi am observat că mai am ceva la care trebuie să lucrezi, adică de a petrece cît mai mult timp în studierea cuvîntului Domnului în mod individual. Acest fapt mi-a putut rezolva într-un mod minunat problemele mele spirituale făcîndu-mă ca în ultimul timp să mă simt tot mai aproape de Domnul şi să experimentezi o pace pe care n-o pot să o descriu. Acum am marea convingere şi mare singuranţă că tot ceea ce trebuie să mă preocupe în toate activităţile mele este marea răsplată pe care ne aşteaptă pe noi toţi şi cum să ajut şi pe alţii să fie salvaţi şi să aibă această răsplată. Această trăire sufletească şi nădejde neînfricată îţi dă o bucurie şi fericire pe care nu o poţi descrie cu nimic. Acest mod de trai te face să fii o lumină şi un exemplu tot mai mare în societatea în care trăieşti prin care poţi să ai un impact de nedescris în schimbarea acesteia aşa cum doreşte Domnul Dumnezeu.
La moment sunt implicat în Biserica „Sfînta Treime” lucrînd cu Tinerii în mai multe proiecte şi activităţi – teatru, evanghelizare, progamele de tineret, etc. În special predau studiu biblic la două grupe de la biserica „Sfînta Treime” şi cînt în corul bisericii.
În ceea ce priveşte lucrarea de evanghelizare, mă concentrezi la evanghelizarea RAM, care are loc în fiecare primă săptămînă din iulie, cînd lucrăm cu tinerii şi adolescenţii prin sport, oferim tuturor ajutor material.
Viziunea mea pentru viitor este să folosesc orice posibilitate de evanghelizare şi de transformare a vieţilor pierdute din căminul meu, oraşul meu şi ţara mea, şi cît voi fi şi voi trăi voi încerca să împlinesc voia lui Dumnezeu şi chemarea Lui care este dată fiecărui creştin.
Scopul vieţii mele este să am un impact în familia mea, în biserică, în ştiinţă şi societatea în care trăiesc glorificînd pe Dumnezeu pe care m-a creat şi mi-a dat viaţă veşnică prin fiul său Isus Hristos.
Daca doriti sa-l cunoaşti mai mult pe Dumnezeu vă invit la Centrul Creştin “Sfânta Treime”, Chişinău, sec. Botanica, Bulevardul Dacia 13:
Vineri, 18:00-20:00 – progrm pentru tineri;
Dumincă, 10:00-12:00, 18:00-20:00, închinare în limba română,
15:00-17:00, închinare în limba rusă
