Mass-media, experţi în politologie şi instituţiile politice sunt conştiente de faptul ca la moment în apărut o nouă conjunctură internaţională în soluţionarea conflictului transnistrian care nu are analog în aceasta perioadă a independenţei Republicii Moldova.
Totul a început de la nişte decizii imprevizibile ale Georgiei, cînd la 7 august armatele ei au încercat de a pune control asupra regiunii separatiste ale Osetiei de Sud. Potrivit declaraţiilor viceministrului apărării al Georgiei, Batu Kutelia, se susţine că Georgia nu a prevăzut o asemenea reacţie militară de amploare asupra Georgiei, deoarece Rusia este membru al Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite, precum şi membru al OSCE. Acest fapt a indus în eroare guvernul de la Tibilisi crezînd că o asemenea intervenţie a Rusiei ar trebui mai întîi să treacă procedurile Consiliului de Securitate a ONU. Însă a fost evident pentru Rusia ca unor asemenea proceduri de a se emite o rezoluţie de intervenţie în Georgia s-ar fi opus SUA, Marea Britanie şi Franţa, state cu drept de veto în Consiliul de Securitate a ONU.
De asemenea o reacţie militară din partea Rusiei atît de rapidă a avut loc, potrivit declaraţiilor deputatului din Gosduma rusească, Vladimir Jirinovschi, pentru a nu complica prea mult o intervenţie militară mai de grabă sau mai tîrziu şi care ar fi dus la mai multe jertfe din partea trupelor ruseşti. Întrebarea care apare pentru orice analist politic în legătură cu scînteia dată de guvernul Georgia la 7 August este: De ce Georgia a apelat la o asemenea acţiune militară în Osetia de Sud, deoarece era sigură că este o zonă a intereselor ruseşti, şi este o zonă unde este dominată de o populaţie rusească? Pentru orice analist politic sau a unui om politic era evident o intervenţie militară din partea Rusiei care ar duce la un eşec total al forţelor militare georgiene, dat fiind faptul ca Georgia îşi are hotarul direct cu Rusia.
De fapt explicaţia nu vine din Georgia, ci la de la conducerea SUA şi a conducerii NATO care în urma unui scenariu bine gîndit a încurajat Georgia să recurgă la un asemenea pas. Acest fapt este evident din realitatea instruirii trupelor georgiene de către instruirile militare americane. Atît SUA, cît şi NATO nu erau mulţumite cu conflictele îngheţate din Gerogia şi Republica Moldova, şi era nevoie de început într-un fel sau altul acest scenariu de a pune capăt acest tensiuni de interese ale marilor puteri. O astfel de situaţie, chiar dacă nu a fost prevăzută de către exponenţii NATO, a fost destul de favorabilă Rusiei, care în cele din urmă ia dat o justificare de fapt pentru o asemenea intervenţie.
Era evident că Abhazia şi Osetia de Sud sunt amplasate la hotar direct cu Rusia ceea ar face posibilă orice manevrare atît militară şi politică, cît şi una teritorială în favoarea Rusiei. În timp ce Regiunea Autoproclamată Transnistria este cu neputinţă de a fi alipită Rusiei sau să se întreprindă asemenea intervenţii militare ca în Georgia, deoarece Moldova este înconjurată deplin de Ucraina care dispune de un teritoriu imens şi este un aliat activ al NATO. De asemenea, acest conflict nu prevedea din partea ambelor parţi conflictuante un conflict militar evident în soluţionarea diferendului, ceea ce nu ar fi dat Rusiei justificarea unei posibile intervenţii militare, şi punerea în fapt a modelului declarării independenţei a Abhaziei şi a Osetiei de Sud din 25-26 August, 2008. Deci, cu alte cuvinte Rusiei i-ar fi fost cam dificil de a declara independenţă Transnistriei şi o posibilă alipire de Rusia ca şi enclavă, deoarece nu ar fi avut nici-o justificare, ca cea care i-a oferit-o Georgia la 7-8 August, 2008.
În legătură cu aceasta, occidentul îşi are tacticile lui. Astfel, potrivit unor analize a ziarului occidental „Financial Times” din 22 augut, în ultimele doua săptămâni investiţiile occidentale s-au redus simţitor în Rusia. De asemenea, s-au îngreuiat condiţiile a creditelor oferite de occident în Rusia. Acest fapt  a dus în ultima vreme la scădere acţiunilor companiilor ruseşti pe piaţa bursieră, în acelaşi timp suferind de o înrăutăţire sporită a climatului investiţional ducînd şi la o creştere a inflaţiei a rublei ruseşti, valută care în ultima vreme avea una din cea mai mică inflaţie dintr-e statele europene. Acest fapt, loveşte foarte mult în interesele marilor oligarhi ruşi care de fapt au un mare impact asupra factorilor de decizie din Rusia. În acest aspect economic, Rusia va plăti mult în viitorul apropiat, ceea ce o va determina să nu repete acelaşi scenariu şi pentru Republica Moldova.
În acest context, atît sub presiunea situaţiei regionale şi occidentale, soluţionarea conflictului transnistrian pe calea negocierilor are o importanţă majoră atît pentru Marile Puteri, cît şi pentru părţile conflictuante. Avantajul pentru Republica Moldova în situaţie creată este că Marile Puteri ale occidentului nu vor admite în nici-o formă repetarea modelului georgian faţă de integritatea teritorială a Republicii Moldova, cu atît mai mult că Rusia şi-a luat revanşa de interes geopolitic în detrimentul Georgiei. De asemenea, un alt avantaj pentru Republica Moldova este că occidentul cere urgentarea directă a soluţionării conflictului transnistrain. Aceeaşi părere o are şi Rusia, odată ce Preşedintele D. Medvedev a declarat la întîlnirea de la Soci cu Preşedintele V. Voronin la 25 august că: „la moment există şanse si posibilităţi foarte bune pentru soluţionarea problemei transnistrene”.
Unica neclaritate este timpul exact precum şi modul de soluţionare. Este evident, că dacă Rusia este mult mai disponibilă spre soluţionarea acestui conflict, totuşi ea este într-o poziţie de forţă odată cu declararea independenţei a Abhaziei şi a Osetiei de Sud. De aceea, potrivit celor mai mulţi experţi, Rusia va înainta încă odată proiectul de soluţionare a conflictului care a fost prezentat spre semnare preşedintelui V. Voronin în 2003, care era pentru a menţine Armata a 14-a pe o perioada nedeterminată în Republica Moldova, precum şi de a transforma Republica Moldova într-o Republică Federală. În contextul care s-a creat, Republica Moldova trebuie sa creeze în regim de urgenţă planul său de soluţionare reieşind din interesele Rusiei, reflectate în Planul Kozak din 2003, reieşind din conjunctura internaţională nou creată, şi printr-o conlucrare directă atît cu factorii de decizie din Rusia cît şi cu Marile Puteri occidentale.

Ştim cu toţii cît de important este timpul fiecăruia, mai ales pentru elevi şi studenţi care au mult de învăţat încît nu reuşesc să facă altceva decît să înveţe, mai ales în perioada examenelor şi a sesiunilor. Am trecut şi eu prin această perioadă la universitate, şi mai trec si acum prin aceasta perioada, făcîndu-mi studiile de doctorat, în timp ce am timp şi pentru serviciul meu. Şi doresc să vă spun că este totuşi posibil să studiezi şi să memorezi eficient, fără a pierde prea mult timp pentru aceasta. Pentru mine acest secret de a învăţa puţin timp şi eficient a lucrat foarte bine decînd am intrat la facultate, obţinînd în permanenţă note de 9 şi 10.

Ştim cu toţii că în perioada sesiunilor, studenţii au de susţinut 4-5 examene la un interval de timp pentru pregătire de 4-7 zile. De asemenea, volumul de informaţie pentru a o memora este foarte mare încît mulţi studenţi, care doresc să obţină succes, petrec foarte mult timp pentru a memora. Eu personal, fiind la universitate, în perioada sesiunilor învăţam şi mă pregăteam cîte 4-5 ore pe zi, pe cînd mulţi din colegii mei studiau toată ziua pînă noapte tîrziu, şi fără prea mare succes. Şi cînd împărtăşeam colegilor mei că eu mă pregătesc pentru fiecare examen cîte 4-5 ore în zi, ei nicidecum nu doreau să mă creadă, în special după ce vedeau că am obţinut nota maximă.

Doresc să vă spun că lucrează acest secret al cîştigării timpului şi al memorării eficiente. Şi pentru a înţelege acest adevăr, trebuie mai întîi să înţelem care sunt perioadele active ale organismului şi ale creierului uman în timpul zilei. Ştim cu toţii ştim că noaptea nu este prea bun timp pentru a învăţa, şi dăcă nu dormi în timpul nopţii cînd vei pleca la examen cu creierul obosit, nu-ţi vei putea aduce nimic din ceea ce ai învăţat, mai ales dacă ai de memorat un volum de informaţie foarte mare. Deci, primul principiu străduieştete cu orice efort să nu studiezi noaptea. Făţi timp că de la ora 23 sau cel tîrziu ora 0 să te duci la culcare.

Un alt principiu de care trebuie să ţii cont, şi care este de fapt cel mai important, este să stabileşteţi care sunt perioadele active ale organismului tău şi a creierului tău unde este acumulată informaţia. Pentru a înţelege mai bine ce am în vedere, doresc să vă comunic care sunt perioadele active ale creierului şi în general al organismului uman, informaţie pe care o găsim în orice carte de biologie sau anatomie de la şcoală, adică mă refer la termenul de – ritmul biologic. Acest rimt biologic este determinat de variaţia zilei şi a nopţii, de poziţia soarelui, a lunii şi a însuşi pămîntului în rotaţia sa care au o mare influieţă asupra funcţionării organelor umane (http://www.britannica.com/eb/article-9079261/biological-rhythm). De asemenea, acest rimt biologic este într-o strînsă legătură cu programul nostru alimentar care este dimineaţa, la amiază şi seara. Astfel, fiecare organ uman (inima, ficatul, creierul, etc.) are ritmul său biologic în timpul zilei (http://en.wikipedia.org/wiki/Biological_rhythm). În ceea ce priveşte creierul nostru şi capacitatea de a acumula multă informaţie, din practica mea, pot să vă spun că timpul cel mai potrivit de a memora este de la ora 8:00 pînă la ora 11:00, şi apoi de la 18:00 pînă la 21:00. Dacă încercaţi să memoraţi, înafara acestor perioade, din practica mea şi din puctul meu de vedere, pot să vă spun că pierdeţi timpul şi vă recomand să faceţi alt lucru. De asemenea, trebuie de menţionat că 50% din energia noastră este consumată pentru toate procesele chimice şi nervoase legate de vedere. Şi dăcă citeşti o durată îndelungată fără să laşi timp pentru a te restabili, pur şi simplu nu eşti eficiet în memorare fiindcă organismul are nevoie de aşi restabili energia consumată pentru vedere.

Este evident, că la fiecare persoană acest ritm poate varia puţin, deoarece fiecare avem programul nostru diferit de lucru şi de alimentaţie. Dar în general, este aşa cum am expus mai sus. De aceea, încearcă să-ţi stabileşti acest ritm, care poate să nu fie 8:00-11:00, ci 7:00-12:00, însă nu uitaţi că somnul şi odihna are o mare importanţă în memorarea noastră eficientă şi de lungă durată.

Un alt principui important pe care trebuie să-l cunoaşteţi este legat de alimentaţie. Şi anume, nu încerca să memorezi ceva cu cel puţin 40 min după ce ai luat masa. Fiindcă, imediat ce ai luat masa o bună parte din energia ta este concentrată asupra degerării mîncării, fapt ce determină creierul să fie mai mult preocupat de degerarea mîncării. De asemenea nu încerca să mănînci, mai ales în perioada examenelor, mîncare grasă sau prea consistentă, care duce la o durată mai mare a creierului tău de a se precupa de degerarea mîncării. În legătură cu acest fapt, alimentarea care conţine glucide măreşte capacitatea creierului de a memora. De aceea, eu personal încerc să mănînc ceva mai puţin consistent dimineaţa, dar care să conţină o cantitatea normală de glucide, că să nu-mi afecteze prea mult prima perioadă activă (8:00-11:00), seara le fel.

Atunci cînd nu poţi memora anumite subiecte de la exament, făţi un mic conspect dintr-o sursă sau mai multe care să cuprindă punctele cheie ale subiectului, folosind limbajul personal. După aceasta, repetă aceste subiecte cu o zi înainte şi apoi cîteva ore înainte de examene din conspectul pe care l-ai făcut anterior.

Şi ultimul principiu care merită să-i tragem atentie şi este foarte simplu, nu continua să memorezi sau să înveţi cînd simţi că nimic nu-ţi intră în cap. Pur simplu iarasi pierzi timpul, ci mai bine odihneştete puţin sau ocupăte cu altceva.

Dar, în general, orice ideie este certificată de practică, de aceea pentru a vă convinge încercaţi să vă stabiliţi aceste periode active ale creierului dumneavoastră pentru a nu pierde prea mult timp pentru memorare, şi să puteţi folosi timpul dumneavoastră şi pentru alte lucruri utile şi într-un mod mai ieficient.

Cu toţii ne aducem de momentul cînd Partidul Comunist din Moldova a înaintat o platformă electorală conform spiritului comunist din Uniunea sovietică aprobat la Congresul IV XXI al PCRM la 21 aprilie 2001. În aşa fel PCRM intenţiona să cîştige simpatia poporului faţă de acest partid prin referinţe la trăirea comunsită sovietică şi prin încercarea de a reînvia spiritul comunist care domina în acel timp. Acest fapt îl putem observa cu uşurinţă făcînd doar o privire generală la acel program electoral din 2001 care era menit să restabilească comunismul în Republica Moldova atît la nivel de adminsitraţie publică cît şi la cel al sistemului economic. Astfel chiar în preambula acestui program electoral sunt enumerate idei şi concepţii pur comuniste ca construirea socialismului, transmiterea puterii în mîinile sovietelor, supremaţia proprietăţii colective. De asemenea în această platformă electorală nu este uitat nici de aşa idelauri ca învăţătura marxist-leninistă, Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie, biruinţa socialismului asupra capitalismului, etc. În legătura cu acest fapt în 2001 comuniştii încearcă să demostreze că criza din Moldova se datoreşte dominaţiei capitalismului calificîndu-l ca izvor al răului. În plan al politicii externe această platformă comunistă din 2001 era orientată spre integrarea economică în ţările CSI ca o suluţie a problemele securităţii economice a Republicii Moldova. Toate aceste concepţii şi curente politice ideologice încercau să readucă situaţia anilor de comunism din Uniunea Sovietică sau să fie realizată varianta Belorusiei. Însă realitatea celor 7 ani de guvernare comuinistă ne-a demonstrate că această ideologie politică este încă odată o utopie sau ceva nenatural progresului social. Astfel, fiecare puct din platforma electorala a dat eşec după eşec încît nu s-a putut de readus nici comunismul sovietic în Republica Moldova, nici nu s-a reuşit de a se aduce progresul social pe care îl urmăresc comuniştii prin asemnea ideologii încă de la V.I. Lenin. Astfel istoria demonstrează caz după caz că comunismul marxist-leninist va avea totdeauna eşec fiindcă nu este propriu dezvoltării naturale a societăţii. Cu acest eşec al instaurării comunismului în Republica Moldova şi cu venirea în structurile puterii de stat a elitei politice noi acel spirit al comunismului, care încerca să reînvie începînd cu anul 2001 este îngropat chiar de însăşi adepţii acestuia. Anume ceremonia de îmormîntare a comunismului are loc chiar recent la cel de-al XXIII-lea Congres al Partidului Comuniştilor din Moldova la 15 martie 2008 cînd este aprobat noul program electoral al comuniştilor. Şi dacă facem o comparaţie între programul electoral din 2001 şi programul nou al PCRM, vedem că comuniştii au renunţat total la orice ideie şi concept expus în vechiul program electoral care de fapt întruchipa spiritul şi ideologia comunistă marxist-leninistă. Astfel, în loc de afirmaţia că PCRM este partidul clasei muncitoare şi a ţărănimii în noul program electoral este enunţat că PCRM este partidul întregei societăţi precum şi al diversităţii naţionale. În loc de proletariatul în sensul clasic în acest program nou se recunoaşte promovare proletariatul cunoştinţelor, care sunt intelectualii, savanţii, manegerii, cu alte cuvinte elita statului care contribuie cu adevarat la progresul social. Un alt lucru şocant a acestui nou program electoral al PCRM este critica dură a istoriei partidului comunist cînd acesta se reducea la birocraţie de partid, precum şi acele vremuri cînd comunismul „…renunţa la internaţionala comunistă şi au ajuns la naţionalism şi despotism”. De asemenea, se critică dur regimul stalinist care a suprimat libertatea cetăţenilor, precum şi se dă vina pe o anumită „…nomenculatură comunistă făţarnică…” din timpul lui Brejnev care a dus partidul comunist sovietic la eşec. Se schimbă total şi conceptul în ce priveşte administraţia publică încît dispare noţiune de Soviete şi apare expresia de controlul democratic al societăţii asupra statului. Impresionat este şi schimbarea conceptelor politicii economice încît din accentul pus pe o economie colectivizată şi crearea unei societăţi unde toţi sunt egali, PCRM consideră că dezvoltarea economică constă în „… crearea unui climat de afaceri favorabil şi în afirmarea unei economii deschise, orientate spre inovare.” Programul nou al PCRM este destul de moderat în ce priveşte politica externă în comparaţie cu radicalitatea expusă în programul electoral din 2001 care pune prioritate pe integrarea în CSI. În noul program accentul se pune pe neutralitate, integritatea teritorială şi integrare în Uniunea Europeană, precum şi se mai aminteşte că economia Republicii Moldova trebuie să fie orientată atît spre Occident cît şi spre Resărit.

În concluzie acest program electoral nu aduce aminte nimic despre ideologia comunistă sau marxist-leninistă. Acest fapt ne dă de înţeles că odată aprobat de către Partidul Comunist a unui asemenea program electoral, care împărtăşea alegătorilor săi ideologia comunistă, au scuturat odată şi pentru totdeauna ideologia comunistă şi spiritual acestuia din conducerea statală din Republica Moldova, condamnîndu-l astfel la moarte. Odată cu aceasta demonstrînd încă odată practic şi istoric că posibilitatea supraveţuirii pe o perioadă de timp nedeterminată a comunismului este imposibilă şi contrar naturii societăţii. Astfel va ramînea doar cutia comunismului care este denumirea de Partidul Comunist din Republica Moldova, simbolul acestuia, secera şi coicanul, precum şi imnul partdului care este „Internaţioanala”. În rest esenţa partidului este transformată în curentul politic european de stînga social-democraţia. De aceea, în esenţa programele electorale ale partidelor democratice pentru alegerile parlamentare din 2009 pe deoparte şi cel comunist pe altă parte nu se vor deosebi prea tare. Aşa că momentul decisiv în alegerile din 2009 va depinde deja mai mult de manifestarea partidelor în campania electorală decît de programele electorale care în esenţă sunt aceleaşi, chiar dacă au o formulare diferită.

Adolf Hitler spunea în nenumărate rînduri că puterea fără spirit este sortită eşecului. Avînd doar nişte cunoştinţe elementare despre istoria universală putem să ne dăm bine seama ce fel de spirit a stat la baza nazismului, maoismului şi nu în ultimul rînd a comunismului. A fost spiritul răului sec. XX întrupat în aceste ideologii diabolice, şi de fapt răul pulsează de-a lungul vremurilor în diferite forme de creaţie satanică. Şi de toate relele acestor manifestări ideologice în majoritatea cazurilor nu este învinovăţit omul ca persoană ci acest spirit care ia controlul conştiinţelor şi acţiunilor umane.

Nici pînă acum nu pot să uit marea bucurie în inima şi pe faţa acelora care la începutul anilor ’90 creadeau că sa zis cu comuniştii în nouă ţărişoară Republica Moldova şi că această ideologie politică şi economică va fi lăsată doar discuţiilor cercurilor ştiinţifice. În august 1991 acest partid şi această denumire de „comunist” care amintea de minciună, persecuţie, nedreptate, atrocitate, dictatură, a fost scos în afara legii şi interzis de a întreprinde vreo careva acţiune politică. Însă puterea comunismului, care domina prin spiritul său, conştiinţa multor cetăţeni ai Republicii Moldova nicidecum nu a fost posibil de lichidat printr-o simplă interzicere statală de a mai funcţiona. Astfel ea îşi recapătă legalitatea de a activa ca şi partid politic prin reînregistrarea sa în 1993, membrii cărora erau în majoritate din fosta nomenculatură comunistă sovietică care în cîţiva ani a început o ascensiune politică destul de impunătoare.

Obţinerea majorităţii absolute în alegerile parlamentare din 2001 s-a datorat în mare parte folosirii minciunii în propaganda electorală, mijloc politic comunist tradiţional, precum şi spiritului comunist care controla încă metalitatea a unei bune părţi a populaţiei. Aceşti oameni dominaţi de o asemenea mentalitate creadeau că fericirea poate să aibă loc numai cu o asemenea guvernate care emana nostalgia spiritului comunist ce dicta odată comportamentului întregei societăţi.

De-a lungul istoriei putem veadea într-un mod evident că chiar dacă răul îşi schimbă forma de manifestare, legea este că binele permanent biruie răul oricît nu ar costa, sau oricît de mare nu ar fi el. Astfel, odată cu începerea noii perioade comuniste în Moldova, minciuna şi acest spirit al răului a început să fie divulgat poporului. Populaţia tot mai mult şi mai mult este încredinţată că spiritul comunismului nicidecum nu este detătoare de fericire şi soluţii la problemele social-economice. Ba mai mult ca atît, în majoritatea cazurilor, neo-comuniştii au încercat şi încearcă să trăiască şi să adere la aceeaşi religie şi spirit cu care trăiau în uniunea sovietică, care nu este deloc potrivită cu democraţia spre care aspiră naţiunile civilizate. Tot încearcă să sărbătorească sărbătorile vechi ale ritualirilor comuniste, să-şi pomenească „sfinţii” săi care au fost părinţii comunismului, i-au decizii bazate pe ideologie comunistă, sunt mai mult preocupaţi de denumirea limbii şi a istoriei statului decît alte probleme vitale (fapt ce demult este clar că vorbim limba română). Nu mai vorbesc de diplomaţie şi politică externă, făcundu-şi duşmani atît pe Rusia cît şi pe România, care cel mai mult promovează interesele Republicii Moldova în conducerea Uniunii Europene. Partidul Comunist din Republica Moldova care se află la conducere deja de două ori nu şi-a împlinit nici pe departe promisiunile electorale în faţa alegătorilor. Nici reducerea preţurilor la produsele alimentare, nici conveţuirea frăţească şi de aur cu Rusia, nici soluţionarea conflictului transnistrean, nici schimbări radicale pozitive în eradicarea sărăciei, nici exodul în masă a populaţiei peste hotare, nici dezvoltarea unei infrastructuri durabilite la nivel de ţară, ş.a.
Astfel barometrul acestui eşec al comuniştilor şi a spiritului său a constituit alegerile locale din iunie 2007 în rezultatul căreia controlul puterii a majorităţii centrelor raionale şi al localităţilor este deja în mîna partidelor de opoziţie, în special a capitalii Republicii Moldova, Municipiul Chişinău. Acest fapt a alarmat nespus de mult situaţia comuniştilor din ultima vreme fiind determinat la nişte acţiuni lipsite de comentarii şi foarte imature, caracteristice spiritului comunist. Ca şi exemple ar servi declaraţii foarte inamicale şi duşmănoase la adresa oricărui partid din Republica Moldova, chiar la adresa acelor partide cu care Partidul Comunist a fost într-o anumită cooperare, este vorba despre declaraţiile liderului comuniştilor, Preşedintele ţării, Vladimir Voronin. De asemenea, învinuirea multor preoţi de nereuşita alegerilor locale, că chipurile comuniştii a promovat foarte mult biserica ortodoxă şi a ajutat la construirea a mai multor mănăstiri, pe cînd aceştea nu şi-au făcut treaba. Declaraţia vicleană, făţarnică şi propogandistă a lui Vladimir Voronin că anume Isus Hristos a fost primul comunist, expresie care poate fi numită o hulă la adresa divinităţii şi naturii Fiului lui Dumnezeu Isus Hristos şi o demagogie. Însă în ultima vreme, comuniştii întreprind acţiuni care sunt pe de-a dreptul copilăreşti, ceea ce este caracteristic simptomelor ultimelor semne de viaţa a acestui spirit care deţine controlul în societatea noastră, este vorba despre mutarea inexplicabilă a pomului de creciun din Piaţa Marii Adunări Naţionale pentru a învinui Primarul General al Municipiului Chişinău de incapacitate politică. De asemenea, invinuirea României de amestec în treburile interne a Republicii Moldova, şi declararea personei non grata a doi diplomaţi români, face parte din acest set de simptome de finalitate a puterii.

Însă este cert faptul că cu asemenea acţiuni nu prea poţi schimba situaţia, încît comuniştii au fost nevoiţi recent să-şi schimbe radical viziunea şi platforma electorală pentru a avea careva şanse de izbuti la alegerile generale din 2009. Astfel dacă fosta platforma electorală avea nişte inspiraţii din ideologia comunistă veche, posedată de nişte nostalgii proruse, comuniştii sunt nevoiţi să recunoască impotanţa integrării europe, precum şi acceptarea valorilor şi a modelului european de dezvoltare social-democratic. La moment, comuniştii sunt puşi în situaţia comuniştilor din anii ’80, cînd fiindu-le ameninţată existenţa au acceptat orice valoare democratică şi europeană, ca inspiraţie de la eurocomunistul italian Enrico Berlinguer. Însă acest fapt nicidecum nu a putut să salveze situaţia de supraveţuire a Partidului Comunist sovietic, din cauza că aceste valori era straine de acest spirit a comunismului şi incopatibil de a funcţiona cu o asemenea nomenculatură sau elită politică. Exact în aceeşi situaţia s-a pomenit Partidul Comunist din Republica Moldova, cînd a acceptat orice valoare europeană şi a schimbat totalemente platforma şi programa electorală lăsînt doar denumirea de „comunist”, pe motiv că oamenii aleg denumiri ci nu partide. Însă acestă poate că ar fi foarte periculos, fiindcă în dezamăgirea oamenilor din Republica Moldova a ramas mai mult sintagma de „comunist” decît noile declaraţii şi platforme electorale făţarnice ale Partidului Comunist.

Bazîndu-ne pe aceste realităţi putem zice cu mare probabilitate că Partidul Comunist la următoarele alegeri electorale din 2009 nu va mai deţine puterea majoritără, menţinundu-şi doar prezenţa în Parlamentul Republicii Moldova ca şi partid de opoziţie.

Pe data de 1 noiembrie 2007, guvernatorul statului California, Arnold Schwazenegger, a semnat patru proiecte de lege care vor avea un efect teribil asupra moralităţii şi spiritualităţii SUA. Primele două proiecte – Bill SB777 şi AB 394 – vor obliga şcolile publice din statul California de a se preda într-un context al “culturii homosexuale”. Spre exemplu Bill SB777, care deja a fost semnat, şi va intra în vigoare la 1 ianuarie 2008, prevede de a schimba obligatoriu:

- Cărţile şi manualele, care spun ceva despre căsătorie, ca şi o unire doar între un bărbat şi o femeie;

- Cărţile şi manualele, care afirmă, că oamenii au sex masculin sau femenin, ci nu ceva de mijloc;

- Cărţile şi manualele, în care nu se aminteşte despre oamenii care îşi schimbă genul, bisexuali sau homosexuali, în trăirea lor;

- Învăţatura sexuală, care nu învaţă despre injectări hormonale şi schimbarea sexului;

- Regele şi Regina balului de absolvire, care pînă la semnarea acestui document erau doar un băiat şi o fată;

- WC-urile pentru băieţi şi fete (băiatul care se simte fată, va avea dreptul să folosească viceul şi camera pentru schimbul de haine pentru fete, şi invers);

Aceste legi noi au efect asupra copiilor de la grădiniţă de la vîrsta de 5 ani pînă în clasa a 12.

Guvernarea democrată şi guvernatorul Arnold Schwarzenegger prin această decizie vor întreprinte o daună şi o stricăciune morală printre copii chiar de la vîrsta de 5 ani şi pînă la formarea personalităţii lor. Este o decizie, pe de-a dreptul diabolică fără precedent şi fără proporţii.

Avînd în vedere că deja aceste legi au trecut toată procedura de aprobare pentru a intra în vigoare chiar de la 1 ianuarie 2008, cei care mai sunt creştin cu adevărat au rămas într-o dilemă fără precedent. Este prea tîrziu pentru ei pentru a opri efectele acestor legi diabolice. Potrivit unor opinii a creştinilor din California, unica soluţie pentru a salva copii lor de acest pericol al stricăciunii morale, este de a retrage cît mai curînd copii lor din şcolile publice şi de ai transfera la şcolii private care-i va costa 50$ pe zi. Este foarte scump, de aceea o soluţie mai optimă ar fi, potrivit acestor opinii, de a face scolarizarea la domiciliu, sau de a crea un cerc şcolar la mai multe domicilii din apropiere. Aceasta nu este altceva decît o plată deoarece creştinii din California sau trezit prea tîrziu, şi unica soluţie pentru copii lor este de a plăti un preţ financiar şi moral enorm de mare, pentru ca au stat indiferenţi cînd era posibil de făcut ceva.

Noi, creştinii din Republica Moldova, mai avem încă mari şanse de a nu permite asemenea legi diabolice în ţara noastră, şi să plătim aşa de scump cum vor plăti creştinii din California. Ştim cu toţii cum aceşti oameni imorali de tot, prin organizaţia Genderdoc-M, încearcă prin toate metodele să se aprobe o lege a antidiscriminării care să dea nişte facilităţi şi privelegii foarte mari în dauna celor care promevează moralitatea şi familia.

Deci, să nu stăm indiferenţi faţă de ţara noastră şi legile care se aprobă pe acest teritoriu, ca să nu plătim şi noi aşa de scump, cum plătesc acei creştini care îl au ca guvernator pe acela pe care cîndva l-au agreat, Arnold Schwarzenegger.

Făcînd o privire generală asupra platformei electorale a Partidului Liberal din Republica Moldova pot să spun că sună foarte frumos, mai ales la capitolul economiei şi a administraţiei publice locale, prin care se înainteaza la o scară foarte mare importanţa informatizării şi a transparenţei (platforma-partidului-liberal.doc). De asemenea, este amintit faptul ca multe decizii să se ia reieşind din interesul cetăţenilor.
Punctul forte constă în crearea unei clase politice noi, sau a unei elite politice noi, care ar duce la rasturnarea clanului politic vechi, şi în special prin colaborarea cu alte partide. Şi această clasă politică este identificată cu tinerii care sunt generatorii noii mentalităţi, precum şi că este potenţialul dezvoltării statului. De asemnea, este accentuat foarte clar care este motorul economiei, şi anume întreprinzătorul, care trebuie de promovat la orice nivel, şi numai o astfel de soluţie ar fi una primordială în eradicarea sărăciei. În rest, platforma electorală a PL este ceva standard ca şi la orice platformă de partid, sau este ceea ce garantează constituţia noastră din 1994, dar spus într-o forma noua. Şi, de fapt, orice partid are o platforma una mai fascinantă decît alta.
Daca aş fi să scot elementul cheie, care domina tot conceptul platformei electorale a PL, pot să vă spun că este expresia libertatea individului în orice, şi orice acţiune să se ia într-o maniera liberală, adică orice după placul individului. Deci, cuvintele cheie sunt liberal şi libertatea individului. Acestea sunt cuvintele care domina tot textul platformei electorale a PL. Prin definiţie, sintagma şi sensul liberalismului, pe lîngă faptul că semnifică libertatea individului, conceptia liberală pune foarte mare accent pe ideia tolerantei exesive. Cu alte cuvinte de fiecare dată cînd cineva care are o gîndire, concepţie şi principii liberale în deciziile sale se vă strădui să fie cît mai generos cu oricine, şi că toţi au dreptate, pur şi simplu trebuie să tolerezi, fiindcă opinia şi acţiunea fiecărui individ este importantă.
Nici la capitolul Politici în Domeniul Educaţiei, nici la capitolul Politici în Domeniul Protectiei Sociale, nici la cel al Politicii în Domeniul Tineretului nu se abordează clar importanţa instituţiei familiei, ci doar se aminteşte că individul trebuie să aibă posibilitatea de aşi asigura familia, şi de susţinut familiile nevoiaşe. Însă accentul este pus doar pe individ.
Ca şi la oricare alt partid, înafară de PPCD, nu este spus măcar un cuvînt despre valorile creştine sau ceva legat cu spiritualitatea creştină. Cuvintele care domina este libertatea individului şi liberalismul, ca soluţie la orice problemă socioeconomic. Însă istoria ne-a demonstrat ca nici libertatea excesivă în domeniul economic nu poate sa fie o soluţie. Aceasta ne-o demonstreaza foarte clar Marea Depresie din anii 1929-1931. De asemenea, la capitolul libertătii excesive, avem cazul Olandei care are o spiritualitate aproape moarta, nu mai vorbesc despre moralitatea ei. Olanda şi alte state de tipul ei, a fost în aceeaşi situaţie cu cîţiva zeci de ani în urmă cînd sub pretextul libertăţii excesive în domeniul socioeconomic, a ajuns să sufere nespus de mult în domeniul spiritual şi cultural, care este baza şi fundamental funcţionării eficiente oricărui sistem social.
Însă, de fapt cel mai bine se vede efectul unei platforme electorale nu din textul ei, ci din deciziile celor care stau la baza ei. Şi de fapt, exemplul evident este cînd Dorin Chirtoacă, vicepreşedintele PL şi Primarul General de Chişinău, a declarat despre problema panourilor publicitare indecente, că este o problemă ce ţine de libera alegere a individului şi a agenţilor economici, exact ceea ce au declarat acei parlamentari din Olanda cînd au aprobat legi în favoarea prostituatelor, homosexualilor, vînzărilor de drogurilor (de putere redusă ca marihuana), etc. Pur şi simplu este o declaraţie pur liberală, în adevărat sens al cuvîntului, şi o decalraţie care pur şi simplu reiese din platforma electorală a PL. Ceea ce a declarat Dorin Chirtoaca ca şi platformă electorala că nu iubeşte homosexualii, nu înseamnă nimic, important este ce principii doreste el să stabilească pentru clasa politică de noua generaţie pe care PL doreşte să o creeze.
Personal, nu pot să dau un exemplu de politician de talie mondială sau naţională, demn de urmat care a fost sau este liberal. Toţi pe care i-aş urma eu ar fi personalităţi ca Margaret Thatcher, Winston Churchill, Helmut Kohl, Ronald Reagan, Konrad Adenauer, Robert Shuman, toţi au luat decizii pe principii creştin-democratice şi conservatiste. Chiar Ronald Reagan, Franklin Roosvelt şi Margaret Thatcher, au salvat economiile lor naţionale, prin fapul ca au lichidat unele principii liberale care au adus ţara la şomaj şi deficit bugetar. Conform practicii istorice, liberalismul în economie este bun doar pînă la un timp, sau cu alte cuvinte toleranţa excesivă a economiei din partea statului este bună pînă la un timp, şi apoi apare aşa o legitate a creşterii entropiei, care duce ţara în albia unor probleme şi crize imprevizibile şi de necontrolat. Adică ceea ce doresc să spun, şi care liberalii neglijează foarte mult, este faptul că rolul statului nu este atît de important în dezvoltarea şi situţia socioeconomică. Însă, este demonstrat faptul că pentru o funcţionare bună atît a sistemului politic, cît şi a celui socioeconomic este nevoie de un echilibru dintre stat şi individ, sau se mai numeste echilibrul dinamic, cînd statul trebuie să intervină în orice situţie cînd este pusă în pericol un careva aspect al societăţii fie economic, cultural, spiritual, etc.
Această platformă este foarte fastuoasă, mai ales pentru materialişti, însă nicidecum una care contribuie la largirea împaratiei lui Dumnezeu, sau la promovarea valorilor creştine. Or, reieşind din principiile acesteia, nu se va pune măcar un deget cînd va fi vorba depsre combaterea imoralităţii sau chiar a indiferenţei faţă de cultura şi spiritualitatea noastră.
Deci, platforma electorală a PL din Republica Moldova precum şi gîndirea exponenţilor PL este în favoarea creării unui chip politic sau situaţii politice în Republica Moldova cînd totul este orientat spre libertatea individului în orice acţiune umană, precum şi toleranţa excesivă faţă de orice părere a individului, fie rea, fie imorală, fie anticreştină, fie ateistă, fie antinaţională, este ca şi o valoare în sine.

Natura despre îngeri este foarte bine arătată în cartea biblică Evrei 1:6, 14, unde ni se spune că ei se închină Fiului şi sunt slujitori pentru mîntuirea noastră. De asemenea, îngerii sunt făcuţi de Dumnezeu din foc, vînt sau orice, şi nu sunt născuţi din Dumnezeu, adică nicidecum nu au natura lui Dumnezeu (Evrei 1:14).

Însă, un adevăr important pe care trebuie să-l cunoaştem despre îngeri este faptul că sunt îngeri buni, adică care slujest lui Dumnezeu, şi îngeri răi, care slujesc Diavolului şi care s-au răzvrătit împreună cu Lucifer (Satana) împotriva lui Dumnezeu, lucru care este descris de cartea biblică Ezechiel. Soarta lor este iazul cu foc şi pucioasă, adică pedeapsa veşnică care este pregătită Diavolului şi îngerilor lui. Dumnezeu pe astfel de îngeri nu i-a cruţat, şi le-a pregătit un loc de chin veşnic la împlinirea vremurilor (Matei 25:41, Apocalipsa 12:3-4).

O erezie care a apărut dspre îngeri, este că de multe ori s-a confundat în anumite versete din Biblie, că Dumnezeu este şi înger, lucru care mai este numit şi Teofanie. Astfel, atunci cînd ni se verbeşte despre Îngerul Domnului că a vorbit lui Agar la persoana I, şi apoi lui Avraam cînd a fost oprit să jertfească pe Isaac, etc., se confundă că ar fi fost şi Dumnezeu. Însă în Luca 1:11, cînd a vorbit Îngerul Gavril, sau îngerul Domnului Preotului Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul, ni se spune clar că îngerul Domnului a fost trimis de Dumnezeu.

Coloseni capitolul 16 vorbeşte că îngerii ca şi toate lucrurile au fost făcute de Dumnzeu Fiul şi pentru Fiul. În cartea Iov 39:6-7 vedem că îngerii mai sunt numiţi la plural ca şi sunt fiii lui Dumnezeu care stau în prezenţa lui şi îl slujesc. De asemenea îngerii şi lujirea lor au la rîndul lor o ierarhie bine stabilită, îngeri simpli, arhangheli, etc., adică este vorba despre o slujire bine definită. Spre exemplul arhanghelul Mihail este căpetenia îngerilor care se luptă cu Diavolul (Apocalipsa 12:3-4), sau Arhanghelul Gavril, este principalul înger, sau îngerul Domnului responsabil de a transmite mesaje (Luca 1:26). De asemenea, ei mai au menirea de a aduce pedeapsa lui Dumnezeu peste oameni şi peste Diavoul (Psalmul 78:49, Matei 13:41-42). Îngerii contribuie la slava şi gloria lui Dumnezeu şi a lui Isus Hristos, încît atunci cînd va veni Isus în slavă să-şi ia biserica, va fi însoţit de o mulţime de îngeri care vor da un ton puternic acestui trium fără precedent. O slujbă importantă pe care o au îngerii buni este de a transmite mesajul lui Dumnzeu oamenilor prin Cuvînt, oameni, situaţii de viaţă, etc. (Apocalipsa 1:16), încît în Evrei 13:2 unii au găzduit îngeri prefăcuţi în oameni pentru a li se vesti ceva, sau a fi încercaţi de Dumnezeu. De asemenea, îngerii buni au menirea de a proteja, încît în Matei 18:10 ni se spune că copiii au îngeri protectori, care văd pururea faţa lui Dumnezeu, răportînd ceea ce se întîmplă.

În zilele de 13-14 octombrie chişinăuenii împreună cu cetăţenii din întreaga ţară celebrează Sărbătoarea Vinului şi a Hramul Oraşului Chişinău, sărbători care spun ceva despre cultura, unele caracteristici şi istoria poporului moldav (http://www.interlic.md/Diverse/2599.html). Însă, de fapt, dimineaţă, făcînd o plimare prin Piaţa Marii Adunări Naţionale, m-am convins că, totuş, accentual nu ,este pus mai mult nu pe Hramul Oraşului “Naşterea Domnului”, ci pe celebrarea importanţei vinului şi a avantajului economic pe care îl poate avea acesta pentru bunăstarea ţării.

 

Întradevăr vinul este unul din cele mai răspîndite produse în Republica Moldova, încît populaţia poate să bea doar 5% din producţia vinicolă anuală, adică 95% trebuie să fie exportată. Însă reieşind din experienţa altor state, precum şi din experienţa dură a pieţelor de desfacere spre care a tins şi tinde Republica Moldova, putem deduce că vinul nu este nicidecum soluţia care ar scoate din sărăcia economia ţării noastre. Lucru pe care ar trebuie conducerea Republicii Moldova ar trebuie să pună accent nu este întruchiparea vinului prin sărbători de acest gen ca soluţie la problemele socioeconomice, dar pe noile tendinţe şi tehnologiile informaţionale de ultima oră care domină efecienţa şi profitabilitatea economiei mondiale. Poporul din Republica Moldova, pe lîngă faptul că are o cultură bine înrădăcinată a producţiei vinului, mai are şi capacităţi intelectuale demne de apreciat, în stare să dispună de un drum real de dezvoltare economică, cel al producţiei de softuri şi tehnologii informaţionale, care şi oferă cel mai mare venit unor puteri mondiale ca SUA.

 

Înţeleg, că dacă noi celebrăm vinul prin această sărbătoare atît de solemnă şi atît de mult aglomerată cu participarea diferitor oaspeţi din toată ţara şi de peste hotarele ei, înseamnă că acest bun reprezintă o adevărată valoare socială şi culturală pentru societatea Republicii Moldova. Însă, îmi pun întrebarea cît de fastuos, cît oficial, şi cît de organizat se celebrează aşa valori importante a societăţii ca instituţia familiei care suferă în nenumărate rînduri de acest bun care este vinul, preciat a fi o valoare naţională. De asemenea, cît de mult este promovată cultura muncii şi a pasiunii faţă de patria şi baştina fiecăruia, care de multe ori se pierde în practica unora de a folosi acest bun care este vinul.

 

Totuşi, rămîn de părerea ca vinul să fie promovat doar ca importanţă economică, prin expoziţii şi publicitate, ci nicidecum să fie ridicat la rangul de identitate naţională, şi valoare culturală.

Interviu cu Pr. em. Dr. rer. nat. Dr. h.c. mult. Hermann Haken
(Pr. Haken este fondatorul sinergeticii şi a Centrului de Sinergetică
pe lîngă Universitatea-Stuttgart.
În prezent este profesor de onoare la Universitatea-Stuttgart)

Center of Sinergetics, Universität-Stuttgart, 6 februarie 2007

Igor Prisac: Permiteţi-mi să spun că pentru mine este o onoare să am această ocazie deosebită de a discuta cu dumneavostră despre sinergetică şi fenomenul sistemului politic, pentru care vă mulţumesc mult.
Care este opinia dumneavostră în ce priveşte posibilitatea de a analiza noul sistem politic al Republicii Moldova prin prisma sinergeticii?

Pr. Haken: Dacă ne uităm la contextul istoric, se pare că istoria joacă un mare rol şi oamenii sau naţiunile au o memorie destul de lungă asupra lucrurilor întîmplate. Şi odată cu apariţia noilor sisteme, spre exemplu a celor foste state sovietice, ele încă au o bază a vechilor tradiţii. Şi noi ştim că sunt oameni care au la bază o ideologie sau nişte tradiţii. Luînd în consideraţie parametrul de ordine, Uniunea Sovietică a dispus de un parametru de ordine artificial care era generat de un mic grup de oameni cu o mentalitate revoluţionară şi ideologică, care era întruchipată în partidul comunist. Ideologia partidului comunist nu era în acord cu dorinţele şi opinia populaţiei. Şi dedesubtul acestui acoperiş superficial al sistemului politic sovietic era, totuşi, populaţia cu simţămintele, speranţele şi tradiţiile ei. Dacă observăm, în multe cazuri, nu numai în Uniunea Sovietică, aceste tradiţii au jucat un mare rol şi au supraveţuit în acel „sistem politic artificial”. Astfel, eu cred că contextul politic şi cel istoric este foarte important, şi trebuie să înţelegem că opinia publică a existat în sistemul trecut şi în cel prezent. Unul din marele parametru de ordine este caracterul naţional. Care este caracterul populaţiei? Îi place să coopereze? Îi place să concureze? Îi place să facă ceva în comun?
Aşa dar, în opinia mea, caracterul naţional este un parametru de ordine care, pe de o parte a fost printat de istorie, şi pe de altă parte de constituţia internă a oamenilor. Acest fapt, în opinia mea, merită de a i se acorda atenţia şi de a se gîndi la parametrul de ordine sinergetic care este un principiu de „înrobire”, ceea ce semnifică că odată ce o atitudine a fost stabilită, atunci mulţi oameni se supun acestei atitudini. Şi cînd încercăm să stabilim un nou sistem politic, ar fi înţelept să vedem care este acest parametru de ordine formal.
Putem să ne întrebăm în ce mod am putea schimba un sistem? În înţelesul sinergetic aceasta poate fi făcut prin schimbarea parametrului de ordine, care este un control indirect şi nu de indicat oamenilor că tu trebuie să faci asta, asta şi asta. Dar, schimbînd doar condiţiile externe (parametrul de ordine), atunci oamenii vor fi deschişi în mod automat acestor condiţii externe. Şi cînd indivizii simt că aceste noi condiţii sunt favorabile pentru ei, atunci ei vor susţine sistemul. Aşadar, aici apare doar întrebarea: cîţi indivizii pot să se dezvolte mai bine în aceste noi condiţii? Aici mai este vorba şi de un anumit patriotism.

Igor Prisac: Cînd vorbit despre acest patriotism putem să ne referim la SUA?

Pr Haken: Da, întradevăr, în SUA există acea simţire de a fi liber. Şi aici nu este vorba numai de „Statuia Libetăţii”, dar este vorba despre o atitudine specială de a fi liber şi americanii susţin mult acea ideie a libertăţii. Acest fapt, nu este neapărat strict necesar de a persista în alte state. În alte state populaţia poate fi mai mult ascultătoare, unde este o dorinţa mare de a te supune cuiva.

Igor Prisac: Ce aţi putea spune, în acest sens, despre Germania?

Pr. Haken: În trecut era un imperator, de aceea nemţii erau mai mult orientaţi spre a fi ascultători şi supuşi. Şi era o supunere şi o ascultare nespus de mare pînă la cel de-al Doilea Război Mondial. După aceea, a început o creştere mare a influienţei americane, şi acum nemţilor le place să dispună de o mai mare libertate decît în trecut. Chiar de la început (după cel de-al Doilea Război Mondial) era o tendinţa mare de a fi supus, deaorece pentru a schimba atitudinea populaţiei este nevoie de un proces destul de îndelungat. Pe de altă parte, este foarte periculos de a face faţă vechii atitudini americane. Eu cred că trebuie să avem grijă de caracterul populaţiei. De exemplu, pricipiile americane nu sunt atît de mult iubite în Franţa.
Aşadar, eu cred că aici este vorba despre o balanţă şi cînd dorim să dezvoltăm un sistem politic trebuie, mai întîi, să ne gîndim real la sursele ţării şi ale populaţiei, şi de a fi precaut atunci cînd adoptăm idealuri străine asupra întregii popuplaţii. Aceasta este un proces lent şi necesită o bună simţire a ceea ce poate fi acceptat sau nu de către indivizi.

Igor Prisac: Cum aţi putea explica criza şi colapsul sistemului Uniunii Sovietice din perspectiva sinergeticii?

Pr. Haken: Idea de bază a sinergeticii constă în parametrul de ordine, dar parametrii de ordine în sinergetică sunt parametrii de control care sunt condiţiile externe. Şi eu cred că interpretarea în ce priveşte prăbuşirea Uniunii Sovietice, trebuie să o legăm de goana înarmării din timpul lui Ronald Regan. Astfel, SUA a făcut progrese mult mai mari în dezvoltarea tehnologiilor militare şi a tehnologiilor computaţionale. Însă Uniunea Sovietică, de exemplu, utiliza anumite calculatoare americane în aeronautică, şi foloseau echipament american pentru a echipa armata personală. Această goană a înarmării a supraîncărcat, din punct de vedere economic, Uniunea Sovietică. În opinia mea, condiţiile economice şi cele militare au schimbat atît de mult sistemul propriu zis, încît acesta a devenit foarte instabil. Apoi a început acea frică a statelor socialiste precum că nu mai există siguranţă în acest sistem. Potrivit teoriei, cînd sistemul devine instabil, din cauza schimbărilor constrîngerilor externe, sau a celor interne, este necesar doar de un mic eveniment sau de o singură persoană pentru a schimba sistemul. De exemplu, acest rol a fost jucat de „Glasnoti şi Perestroika” lui Gorbaceov. Din cauză că sistemul a fost instabil, mai degrabă sau mai tîrziu, cineva de tipul lui Gorbaceov ar fi contribuit la schimbarea sistemului. Şi condiţiile reale se datorau celor materiale. Problema este că Gorbaceov a făcut ceea muţi alţi oameni aveau de gînd să o facă. Înainte ca Gorbaceov să vină la putere, eu am avut nişte discuţii cu cîţiva oameni de ştiinţă din Rusia care mi-au spus, într-un mod ascuns, că trebuie neapărat să fie o schimbare.
Poate că sunt prea cinic, dar luînd un alt exemplu, fosta Republică Germană Democrată, democraţia a fost posibilă de a fi instaurată atît de repede datorită avantajului economic. De aceea, un alt aspect ce ţine de dezvoltarea unui sistem politic, este faptul că economia joacă un rol enorm, încît economia este, aşa să zicem, primul lucru şi economia poate fi dezvoltată numai atunci cînd este destulă libertate. Este foarte important de a permite oamenilor să ia iniţiativă, să dezvolte idei şi lucruri, şi să stabilească contacte cu statele care prosperă şi sunt dezvoltate economic.
Uniunea Sovietică s-a izolat, şi aceasta a fost o altă constrîngere care a împiedicat-o. Poţi să dezvolţi ceva numai atunci cînd eşti în concurenţă cu cineva, şi această concurenţă trebuie să fie relevantă. Dacă pot discuta liber cu altcineva atunci poţi spune de ce sistemul tău este mai bun. Acest fapt, în Uniunea Sovietică era imposibil de realizat. Era posibil prin definiţie, dar nu ca efect. De aceea, eu cred că aici mai este vorba şi despre un alt lucru numit schimbul dintre indivizi la toate nivele. După cel de-al Doilea Război Mondial era, şi mai este încă, un mare schimb de studenţi, oameni de ştiinţă, turişti şi alţi oameni dintre SUA şi Germania. De asemenea există un mare schimb de acest gen cu Franţa la toate nivele.
Aşadar, din punct de vedere sinergetic, trebuie de schimbat condiţiile economice, politice şi umane în aşa fel încît indivizii automat să genereze schimbarea sistemului. În sistemul politic nu trebuie să impunem condiţii pe care oamenii trebuie să le facă, dar mai degrabă să dezvoltăm condiţiile generale care permit oamenilor să meargă pe calea pe care ei o doresc, şi cînd este nevoie, ocazional, se va recurge la o „conducere uşoară” pentru a corecta lucrurile. Însă atunci cînd există extremism, trebuie de reacţionat, deoarece libertatea nu înseamnă că îţi poţi permite totul în sistemul politic. În aşa fel extremiştii pot veni la putere şi să instaureze o nouă dictatură.

Igor Prisac: Asemenea efecte au avut loc imediat ce a apărut noul stat (Republica Moldova), care nu au permis sistemului să funcţioneze într-un mod democratic avînd loc diferite crize politice, economice, sociale de mari proporţii pe o perioada de mai bine de un deceniu.

Pr. Haken: Întradevăr, aceasta este o parte a culturii politice, şi dacă doreşti să schimbi structura şi funcţia, trebuie de schimbat mentalitatea oamenilor. Cum poţi schimba mentalitatea oamenilor? Eu cred că trebuie, mai întîi, de schimbat condiţiile de trai a oamenilor ca ei dispune de un salariu decent şi să se bucure de viaţă fiind, astfel, creată bunăstarea. Aici, de fapt, mai există şi o capcană, anume această bunăstare, deoarece oamenii trebuie să fie antrenaţi, sau să obţină spiritul, că ei trebuie să-şi obţină bunurile prin eforturile lor proprii. În Uniunea Sovietică populaţia a fost educată că totul se obţine de la stat. Contrariul este SUA, unde lucrurile sunt obţinute prin iniţiativă proprie. De aceea, unica întrebare este: Care este modalitatea de a susţine această iniţiativă proprie? Statul este „tatăl sau mama” ta, şi dacă faci ceea ce „tatăl sau mama” ta doreşte, atunci poţi obţine ceva ajutor, alfel vei fi neglijat.

Igor Prisac: Aţi menţionat în cartea dumneavoastră „Tainele Naturii. Sinergetica: învăţătura despre interdependenţă” că sistemele politice ale noilor state independente au un pericol de a da un eşec, şi este nevoie neapărat de o cooperare şi de o susţinere de către alte state sau instituţii internaţionale. Cum aţi putea dezvolta această idee?

Pr. Haken: Întradevăr, acestea trebuie să fie stabilizate de către alte instituţii. Deoarece sunt grupuri care au profitat de către sistemul vechi şi ei încearcă să introducă sistemul nou în cel vechi. Cunoştem acest fapt făcînd referinţă la Portugalia care a fost în pericolul de a deveni un stat comunist, dar din cauza Uniunii Europene, care a ajutat-o din punct de vedere economic, a fost determinată să se dezvolte şi să devină un stat non-comunist. De aceea, eu cred că dacă ceva este într-o perioadă de tranziţie, şi structura veche a fost distrusă, atunci problema consta în aceea cum de stabilizat sistemul şi ca oamenii să nu dorescă de aşi recăpăta pe „tatăl cel vechi”. Şi într-o astfel de situaţie este foarte important de stabilit cît mai multe legături cu alte state şi instituţii internaţionale.

Igor Prisac: Sinergetica are tendinaţa de a cerceta şi studia crearea ordinei din haos. Cum ar putea fi aplicată această teorie unui sistem politic în tranziţie, care încă nu este durabil sau stabil, şi cum acest sistem poate prospera? Cum acest parametru de ordine este creat?

Pr. Haken: Unde nu este nici-un paramentru de ordine, acolo nu este nici ordine. Parametrul de ordine în termeni tehnici „înrobeşte indivizii”. În acest sens, este nevoie de un anumit timp cînd oamenii vor învăţa să urmărească anumite reguli în viaţa politică şi care-i va ajuta de a înbunătăţi situaţia veche. Aceasta poate fi obţinut, de exemplu, prin referirea la alte naţiuni care au avut succes, şi de stabilit contacte cît mai strînse cu aceste state. Uniunea Europeană trebuie să fie încurajată de a întări legăturile cu Republica Moldova şi de a permite cetăţenilor ei să călătorească pe o anumită perioadă în statele europene, în special tinerilor. Un exemplu, în acest sens, ar servi schimbul de studenţi. Astfel, va fi asimilat faptul cum funcţionează democraţia.
Este foarte important, în acest sens, de a se dezvolta comerţul, care este un aspect destul de important, şi de căutat cum de realizat bunurile în alte state. Trebuie de folosit acest rol al tranziţiei şi de faptul că sunteţi un stat cu multe etnii şi de translat între vest şi est, de dezvoltat servicii de traducere a cărţilor, articolelor, punerea la dispoziţie a traducătorilor, sau probabil puteţi dezvolta o industrie a softurilor. După cum am înţeles, Republica Moldova, este o ţară preponderent agrară, dar voi trebuie să ieşiţi din această situaţie. Nu este neapărat ca să direcţionaţi economia numai spre industrializare, dar spre intelectualizare.
Cînd analizăm un astefel de sistem, sunt două lucruri pe care trebuie să le luăm în consideraţie, unul din care sunt costrîngerile externe. Această înseamnă că nu trebuie să faceţi presiune, dar o conlucrare cu opinia publică. Pe de altă parte, cunoaştem din exemplul a mai multor sisteme sinergetice că este necesar să existe schimbul de energie, materie şi informaţiei (input) de genul ideilor şi a altor lucruri. Este important de a dispune permanent de un flux de idei şi informaţie utilă. Eu cred că este periculos cînd circulă infomaţie inutilă. Oamenii doresc să fie distraţi cînd ei privesc televizorul sau diferite jurnale. Dar acestea trebuie să conţină infomaţie utilă care le poate ajuta oamenilor ce pot ei să facă cu aceasta, în ce mod această informaţie poate să ajute cetăţenii de a trăi mai bine şi să aibă succes. Acestea sunt două lucruri care sunt foarte importante: constrîngerile externe şi aceste intrări în sistem (inputs). Şi este foarte important de a susţine iniţiativa indivizilor care va înbunătăţi viaţa lor.

Igor Prisac: Vă mulţumesc mult pentru această discuţie nespus de utilă pentru a înţelege, din puctul de vedere al sinergeticii, funcţionarea unui sistem politic şi în special al celui din Republica Moldova. Sunt sigur că aceste idei mă vor ajuta pe mine personal în cercetarea sistemului politic din Repulica Moldova şi pe alţi cercetători care sunt interesaţi de viziunea sinergetică privind sistemele sociale.

Odată cu obţinerea independenţei şi a suveranităţii, Republica Moldova a fost pusă în faţa unor cerinţe imperative şi de mare necesitate de a întreprinde, într-un mod radical, reformări în sistemul său nou creat în scopul de a crea un stat prosper şi democrat după un model occidental. Însă, acest scop nu a fost atins nici pînă în prezent, deoarece crearea instituţiilor democratice a fost tergiversată şi ineficient efectuată, în rezultatul căreia nu s-a putut realiza nici buna funcţionare a sistemului politic şi nici a celui economic din Republica Moldova. În acest context, potrivit sociologului Bulgaru M., funcţia ne apare ca un atribut (sau un complex de proprietăţi) esenţial al unui sistem (sau subsistem), care se exercită în condiţiile raportării sistemului la alte sisteme (sau elemente ale acestora). Funcţia are rolul de a integra (coordona) elementele în sistem sau sistemul în context, exprimînd relaţiile de acţiune, prin intermediul cărora se realizează trecerea de la potenţă la act în diacronia structurală[1].

Conform specialiştilor Juan J. Linz şi Alfred Stepan în fostele state socialiste sovietice mai degrabă s-a realizat o liberalizare a instituţiilor politice şi sociale decît o democratizare[2]. Această realitate rezidă în faptul că Republica Moldova nu a fost în stare de aşi determina exact interesele sale naţionale şi direcţiile ei concrete de dezvoltare naţională[3]. Este nespus de dificil pînă în prezent de aşi stabili chiar identitatea sa naţională şi lingvistică atît la nivel cotidian cît şi la cel academic şi statal. La aceasta se mai poate de adăugat şi neclaritatea sa în ceea ce priveşte politica externă. Anume politica sa externă duplicitară pînă la începutul sec. XXI ia adus Republicii Modova insuccese la acest capitol. De fapt, problema eficientizării unui sistem politic se începe de la actualizarea problemelor din societate.[4]

Făcînd o retrospectivă regimului democrat, care s-a dezvoltat în Republica Moldova, trebuie de spus că în doar 10 ani sistemul democrat a funcţionat în 5 regimuri[5]:

1) parlamentar (27 aprilie1990 – 3 septembrie 1990);

2) semiprezidenţial / semiparlamentar (3 septembrie 1990 – 5 martie 1991);

3) prezidenţial (5 martie1991-29 iulie 1994);

4) semiprezidenţial / semiparlamentar ( 29 iulie1994 – 5 iulie 2000);

5) parlamentar ( 5 iulie 2000 – prezent).

Acest fapt ne demostrează clar de ce pînă în prezent democraţia în Republica Modova nu a avut mari succese, deoarece toată energia decizională se pierdea în transformări de regimuri şi de instituţii democratice. Buna funcţionare a sistemului democrat nu avea o funcţionare eficientă deoarece structura şi instituţiile sale nu erau deplin finisate. Pe parcursul anilor de independenţă, Republica Moldova a lucrat mult şi într-un mod dificil la crearea instituţiilor sale democratice cum ar fi: partidele politice, alegererile democratice, sistemul legislativ, drepturile omului, modul de guvernare, etc. În prezent parcă dezvoltarea acestor instituţii este în faza de încheiere: s-a stabilit, în final, care este regimul democratic, ultimele alegeri generale, conform multor specialişti autohtoni şi internaţionali, s-au petrecut conform tuturor normelor democratice, sunt garantate prin lege drepturile omului, dispunem de un sistem pluripartidist şi lista ar putea fi continuată. Însă, cînd vorbid de funcţionarea acestui sistem democrat şi de rezultatele acestuia în crearea bunăstării social-economice şi de mobilizare a societăţii în rezolvarea problemelor vitale a populaţiei[6] este greu să dăm un răspuns pozitiv, lucrul pe care doresc să-l analizezi în continuare.

În primul rînd, cînd este vorba de ineficienţa fucţionării uni sistem democrat trebuie să căutăm răspunsul în modul de funcţionare a instituţiilor sale şi de corelaţie dintre acestea. O instituţie la care doresc să mă opresc este sistemul de partide din Republca Moldova.

Este cunoscut faptul că procesul de constituire a partidelor politice în Republica Moldova este un caz particular, ce dispune de un şir de particularităţi. Printre acestea am putea menţiona: lipsa unei tradiţii pluraliste la nivel ideatic şi organizaţional, trecutul comunist totalitar şi autoritar, lipsa unei experienţe în ceea ce priveşte independenţa statală.[7] În prima decadă de existenţă, partidele politice aveau succese în obţinerea puterii, dar ca rezultat al ineficienţei guvernării, partidele politice nu erau în stare de a-şi menţine puterea[8]. Şi ca rezultat multe partide au dispărut de pe arena politică în doar cîţiva ani. O altă cuază constă în instabilitatea partidelor politice ce rezidă în faptul că majoritatea din ele s-au format de sus în jos, adică în jurul unui lider carismatic, ci nu de jos în sus, membrii căruia sunt o parte din populaţie, care, de fapt, şi este puterea într-un stat democrat. Asemenea partide sunt numai PPCD şi PCRM care şi-au menţinut existenţa pînă în prezent atît ca partid, cît şi ca reprezentanţă în organele de conducere.

O problemă aparte în ceea ce priveşte partidele politice constă în aceea că în Republica Moldova încă nu este dezvoltată, la nivelul corespunzător, conştiinţa politică. Acesta este şi motivul de ce nu dispunem de un sistem de partide stabil, de tipul celui american, german sau britanic. Pentru Republica Moldova este specific faptul că partidele politice caută propria lor bază socială, electoratul, ale căror interese trebuie să le apere. Insă aceste căutări sînt complicate şi neuniforme, deoarece structura socială a societăţii este variată, păturile sociale sînt amestecate: pe de o parte, are loc procesul divizării unor pături sociale, iar, pe de altă parte, păturile sociale, care se află in process de formare, nu şi-au determinat clar orientarea sa[9]. Ca rezultat, avem un sitem de partide foarte pestriţat, fiind într-o continuă schimbare şi instabilitate.

Am încercat să gasesc care, totuşi, ar fi elementul central care ar explica problema de funcţionare a sistemului democrat din Republica Moldova, şi făcînd o analiză la lucrările ştiinţifice din ultimii ani, consacrate sistemului politic autohton, am depistat că majoritatea specialiştilor au aceeaşi opinie faţă de această problemă. Este vorba despre cultura civică şi cea politică, precum şi de conştiinţa politică. Nivelul culturii politice determină în mare parte calitatea şi eficacitatea funcţionării sistemului politic. De fapt, cultura politică este produsul unei experienţe istorice a întregei societăţi, a cărei formare necesită angajarea socială a fiecărui individ, din care va rezulta sociologizarea lui politică. Funcţionarea democraţiei în societăţile în tranziţie necesită şi o cultură politică specifică, în care anumite valori şi modalităţi de comportament sunt considerate o normalitate[10]. Specialiştii Almod G. şi Verba S., susţin că democraţia pare a fi cea mai stabilă în societăţile în care elementele celor trei tipuri de cultură politică: parohială, dependentă şi participativă se îmbină reciproc formînd cultura civică[11].

Cînd vorbim despre problema culturii politice este vorba de: responsabilitate, libertate, cunoaşterea drepturilor cetăţenilor, iniţiativă şi spiritul de asociere, activismul, etc. După cum observa A. de Tocqueville, un nivel scăzut al conştiinţei şi culturii politice conduce la ineficienţa administraţiei locale şi la extinderea fenomenului corupţiei.

Dacă facem referinţă la viziunea sinergetică în ce priveşte această problemă, fondatorul sinergeticii Haken H., susţine că orice sistem politic sau social trebuie să funcţioneze în conformitate cu temperamentul indivizilor şi al opiniei publice.[12] În opinia sa, conform teoriei parametrului de ordine, orice sistem politic este sortit peirii dacă nu se supune mediului său, opinia publică, ce tinde spre bunăstarea societăţii şi a modului de conveţuire. În societate noastră, sistemul politic din Republica Moldova, nu se conformează acestui parametru de ordine, deoarece cultura politică nu a atins nivelul necesar pentru a se materializă această conlucrare dintre opinia publică, necesităţile populaţiei, cererile ei pe de o parte, şi sistemul politic pe de altă parte.

Această realitatea ne dă de înţeles că efortul cel mai anevoios şi cel mai important în crearea unei funcţiuonalităţi eficiente a sistemului politic din Republica Moldova, cu toate instituţiile sale politice, trebuie de depus în ridicarea culturii politice şi dezvoltarea societăţii civile în care, de fapt, şi rezidă democraţia durabilă. Este evident că un factor important în atingerea acetui scop este, factorul timp, şi cunoaştem care a fost societatea civilă şi cultura politică la începutul anilor ’90 şi cum s-a transformat pînă în prezent. De asemenea, migraţia populaţiei din/în Republica Moldova are un aspect pozitiv la acest capitol schimbînd mult mentalitatea cetăţenilor noştri. Însă un rol important îl are şi condurea de vîrf care ar putea atinge acest scop, peste o anumită perioadă de timp, prin programe educaţionale şi o politică de dezvoltare în acest sens. Vorbind la general, pentru dezvoltarea conştiinţei şi culturii politice are loc, potrivit academicianului autohton Ţîrdea T., prin informatizarea societăţii care constituie un proces sistemic de activitate orientată spre utilizarea resurselor informaţionale în scopul făuririi societăţii[13]. Informatizarea preconizează amplificarea permanentă a intelectului social, suficient pentru soluţionarea problemei strategice de supraveţuire şi dezvoltare a civilizaţiei sub aspect democratic. Dezvoltarea sociumului poate avea loc doar în condiţiile creşterii investiţiilor în om şi informatizarea tuturor laturilor activităţii lui vitale[14].

Deci, făcînd o analiză a sistemului politic prezent, putem spune că există o mulţime de carenţe la aspectul funcţional. Şi, deşi, situaţia politică din Republica Moldova se reducea, în trecut, doar la demonstraţii, greve, instabilitate, lupte crîncene de partid, astăzi putem vedea o schimbare la acest capitol cînd partidele cu reprezentanţă în organele statale întreprind o acţiune de reformare şi de construire a valorilor democratice şi a celor social-economice, s-a stabilit cursul exact al politicii externe, cultura şi conştiinţa politică este în creştere, sporeşte credibilitatea comunităţii internaţionale faţă de Republica Moldova, etc. Cu aceste rezultate pozitive de ultima vreme, putem concluziona că pentru funcţionarea eficientă a sitemului politic al Republicii Moldova trebuie să ţinem acest curs de dezvoltare a democraţiei lăsînd ca societatea şi sistemul politic să se autoorganize în forma sa naturală de funcţionare.

(Articolul a fost publicat în “Revista de Filozofie, Sociologie şi Ştiinţe Politice” a Academiei de Ştiinţe a Moldovei, 2007, Nr. 1, Chisinău, p. 109-112)

Literatura:

[1] Bulgaru M. Sociologie. Vol. I. Chişinău. 2003. p. 81

[2] Linz J., Alfred S. Problems of democratic Transition and consolidation. Southern Europe, South America, and Post-Communist Europe. London. 1996. p. 367

[3] A se vedea: Zavtur Alexandru, Baron C. William. Problemele folosirii experienţei social-democratice occidentale în procesul edificării statutului democratic în Republic Moldova. // „ Rivista de Filosofie şi Drept”. Nr. 1, 1997. p. 5

[4] Una din concluziile şedinţei mesei rotunde cu tema: „ Probleme actuale ale eficientizării

sistemului politic din Republica Moldova”, în cadrul Academie de Ştiinţe a Moldovei. Chişinău, 21 decembrie 2006.

[5] Duminica Ion. Instaurarea regimului politic democratic în Republica Moldova: realizări, probleme, perspective. Teză de doctor în ştiinţe politice. Chişinău. 2006. p. 66

[6] A se vedea: Zavtur Alexandru. Conflictul social: funcţiile cauzele şi participanţii. // „ Revista de Filosofie şi Drept”. Nr. 2-3, 1996. p. 7

[7] Bucătaru Igor. Instituţionalizarea partidelor politice din Republica Moldova: studiu interdisciplinar. Teză de doctor în ştiinţe politice. Chişinău 2005. p. 48

[8] Margarint Ana. Elita Politică din Republica Moldova: aspecte ale formării şi dezvoltării. Teză de doctor in ştiinţe politice. Chişinău. 2004. p. 42

[9] Tăbîrţă Silviu. Impactul politicului asupra stratificării sociale în condiţiile tranziţiei democratice. Teza de doctor în ştiinţe politice. Chişinău. 2005. p. 65

[10] Connstantin Solomon. Instituţionalizarea şi evoluţia sistemului politic democratic în Republica Moldova. (Aspecte istorico-politologic). Teză de doctor habilitat în ştiinţe politice. Chişinău. 2002. p. 200

[11] A se vedea: Almond G, Verba S. Cultura Civică. Bucureşti. 1996

[12] Idea a fost reflectată în discuţia cu Hermann Haken ce a avut loc la Centrul de Sinergetică din Stuttgart/Germania, pe data de 6 februarie 2007.

[13] Ţîrdea T. Scientizarea, informatizarea şi intelectualizarea activităţii umane: aspecte axiologice. // „Revista de Filosofie şi Drept”. Nr. 2-3, 1997. p. 4

[14] Ţîrdea T. Informatizarea, cunoaşterea, dirijarea socială. Chişinău. 1994. p. 123